Atata timp cat bannerele din .ro nu sunt chiar Cutia Pandorei, ca sa moara vizitatorul de angoasa daca nu da click, sa vada ce se afla pe site-ul campaniei, normal ca nu se strang nici 0,3% clickuri decat daca bannerul e un floating cat Casa Poporului, cu butonul de close pitit mai bine ca-ntr-un film cu Harry Potter, ca sa-ti fie imposibil sa nu dai un click in el, macar de nervi, macar in speranta ca o sa se inchida daca ii dai clickul cersit cu atata disperare.
De obicei, lantul de oameni prin care trebuie sa treaca dureroasa veste ca nu e implementat bine sau ca dauneaza grav sanatatii mintale a vizitatorilor e destul de lung: publisherul vorbeste cu regia, care vorbeste cu agentia de media, care vorbeste cu agentia de web sau il depisteaza pe cunoscatorul de flash care a facut bannerul (oriunde s-ar afla el, la client, in agentia de publicitate, in pamant, in piatra seaca), dar pana se intampla asta, se termina si campania, si nervii cititorilor.
Retragerea bannerelor iritante nu rezolva insa problema reala a publicitatii online. Oricum, daca ar fi sa se scoata tot ce e iritant la display in .ro, ar trebui scoase TOATE bannerele. Problema e ca, in goana dupa clickuri, toti oamenii astia implicati in proces uita sa se intrebe "dar la ce ne trebuie noua clickuri de fapt?". Cu exceptia situatiei cand e vorba de lead-uri si se doreste o anumita actiune a utilizatorului ajuns pe site-ul de destinatie, clickurile sunt dorite pentru ca duc consumatorul pe pagina unei campanii/pe un microsite (interactiv nevoie mare si neaparat in flash), unde i se poate transmite mesajul intr-o forma mai complexa decat s-ar fi putut intr-un simplu banner. Deci scopul agentiei e sa-l aduca pe consumator la brand acasa (pe microsite, intr-un spatiu pe care il poate controla) si sa-l seduca (stiu, va suna cunoscut).
