Hai ca se termina si 2012. Cu apocalipsa sau nu, am prefera ca la sfarsit sa ne amintim de lucrurile bune si frumoase care s-au intamplat anul asta. Iar unul dintre ele a fost filmul "Despre oameni si melci", in regia lui Tudor Giurgiu, productia romaneasca ce a reusit sa stranga cei mai multi spectatori in 2012 si unul dintre cele mai mari succese de public din ultimul deceniu de cinematografie autohtona.
Inainte sa cada zapada ne-am intalnit cu Tudor si Stefan Bradea in gradina din care mai rasarea neasteptat cate un melc (viu, nu macheta si nici metafora) de la Libra Film, sa stam de vorba despre un film romanesc apreciat si in tara, nu numai la Cannes. "Un fel de rasu-plansu", descrie regizorul senzatia pe care ti-o lasa filmul la final.
Povestea unor muncitori de la fabrica ARO din Campulung Muscel care vor sa salveze uzina de la faliment printr-o idee nebuna – sa-si doneze sperma unei clinici din capitala. Totul porneste de la un fapt real petrecut in 2002, ce a fost apoi transferat in 1992. Iar toata ideea a fost sa vada daca in Romania se poate face un record de box-office.
Ati simtit probabil dupa ce ati iesit de la film ca e "altceva". Pana acum filmele romanesti erau fie de autor, filme de arta, unele foarte bune care luau foarte multe premii, fie filme foarte proaste, conform clasificarii pe care o face Tudor Giurgiu. La noi filmele de gen – comediile romantice, filmele politiste sau horror nu prea sunt abordate. Dar, oricata arta ar fi in cinematografie, nu trebuie sa uitam ca filmul este o industrie. Multa lume a spus ca nu exista public pentru asa ceva la noi, dar Tudor crede ca daca promovezi filmul cum trebuie astfel incat sa tenteze publicul, lumea va veni.
