Cezar Popescu locuieste in Slobozia si de cateva luni isi dedica o mare parte a timpului salvarii unei arhive fotografice care contine mii de imagini. Popescu digitalizeaza munca de o viata a lui Costica Acsinte, un fotograf militar, care, dupa Primul Razboi Mondial, si-a deschis un studio in Slobozia si a surprins prin aparatul sau figurile si viata oamenilor din vremurile acelea. Dupa ce fotografiile, imprimate pe placi de sticla, au stat in mare parte ascunse in depozite, Cezar Popescu le arata acum lumii intregi pe Flickr. De ce? Pentru ca "e dureros sa le pierdem doar pentru ca nu alegem sa le salvam". Initiatorul proiectului mi-a raspuns la cateva intrebari despre "Costica Acsinte Archive".
Cezar Popescu
IQads: Cine e Cezar Popescu?
Cezar Popescu: Cred ca este mai putin important pentru Arhiva Acsinte cine sunt eu, asa ca ma multumesc sa spun ca sunt un cetatean cu foarte mult timp liber care a decis sa se ocupe indeaproape de "problema".
IQads: Cand l-a "cunoscut" Cezar Popescu pe Costica Acsinte?
Cezar Popescu: Numele de Axinte imi este cunoscut de cand eram mic, tata (fost fotograf si el) a lucrat o perioada cu unul dintre fiii lui Costica Acsinte si, uneori, ma mai trimitea la respectivul cu diverse treburi. Nu imi aduc aminte decat ca avea curtea plina de pomi fructiferi din care imi dadea tot ce pofteam.
