Marian Godina: Sunt singurul care are acces la pagina de Facebook si fac totul exact dupa cum ma taie pe mine capul

Marian Godina: Sunt singurul care are acces la pagina de Facebook si fac totul exact dupa cum ma taie pe mine capul
Foto: Barna Nemethi

Cel mai probabil, te numeri printre sutele de mii de like-uri ale lui Marian Godina, iar modul in care isi infatiseaza cotidianul in postari te-a cucerit deja de ceva timp. Ba poate ai pe undeva prin biblioteca si volumul "Flash-uri din sens opus", lansat luna trecuta de Curtea Veche Publishing.

Dar poate nu stiai ca Marian Godina a inceput sa posteze din pura curiozitate pentru reactiile colegilor, chiar din prima zi  la scoala de politie. Spune ca se astepta ca postarile sa se viralizeze, dar nu anticipase un asemenea fenomen. Caci, in timp, au aparut si un blog, o portie de scandaluri sau o scurta disparitie a paginii din online. Dar totul s-a terminat cu bine si il avem in continuare drept povestitor in newsfeed.

Marian nu vrea sa colaboreze cu specialisti in comunicare si, in continuare, e singurul care are acces la pagina de Facebook. A primit sfaturi, desigur, in directia utilizarii social media, si a reactionat prompt:

Mi-a recomandat un prieten sa postez la anumite ore, cand sunt cei mai multi online, dar nu am tinut cont pentru ca nu am rabdare sa pastrez un text pana la o anumita ora.

Povestea lui o aflam mai jos. Un interviu despre implicarea editurii si volumul „Flash-uri din sens opus” puteti citi aici.

 

Cariera de politist

Am fost fascinat de mic de uniforma de politist. Chiar am participat la un concurs organizat de Politia Rutiera si am obtinut locul 1, cred ca eram prin clasa a treia. Eram unul dintre acei copii care atunci cand erau intrebati ce vor sa devina cand vor fi mari raspundeau: politist!

Cel mai mult imi place ca, in aceasta meserie, niciodata nu intervine monotonia si mereu dau de situatii noi, pline de actiune si suspans.

 

Inceputul in online

Chiar nu stiu ce m-a facut sa public online primul text, probabil curiozitatea de a vedea reactiile prietenilor mei. Prima intamplare pe care am postat-o online a fost prima zi din scoala de politie.

 

Reactii din partea colegilor si superiorilor

Sincer, ma asteptam la reactii negative, mai ales ca pe vremea aceea exista inca o reticenta fata de a posta fotografii in uniforma, d-apai sa te apuci sa scrii despre meseria de politist.

Anticipam ca postarile se vor viraliza, intr-adevar, dar nu ma asteptam chiar la un asemenea fenomen. Cred ca s-a intamplat asa, pentru ca e ceva inedit ca un politist sa scrie si cred ca am fost printre primii care au facut asta online.

 

Postarile de pe Facebook

Nu am niciun plan, niciodata nu ma gandesc ce voi posta maine sau peste o saptamana. Pur si simplu, scriu cand imi vine o idee. Mi-a recomandat un prieten sa postez la anumite ore, cand sunt cei mai multi online, dar nu am tinut cont pentru ca nu am rabdare sa pastrez un text pana la o anumita ora.

Cand il scriu, il si postez. Il mai citesc o data inainte de a-l publica si il corectez.

Si asa, tot imi mai scapa cate o greseala de tastare sau chiar gramaticala, dar tinand cont ca sunt urmarit de peste 500 de mii de ochi, imediat apar comentarii in care sunt corectat. Le multumesc pentru observatie si apoi editez.

 

Gestionarea paginii de Facebook

Sunt singurul care are acces la pagina de Facebook si fac totul exact dupa cum ma taie pe mine capul. Incerc sa raspund la comentarii, sa tin cont de cele negative, dar pertinente, si sa le ignor pe cele fara nicio noima.

Nu cred ca m-as putea adapta vreodata sa mi se spuna ce si cum sa fac, asa ca nu am luat in calcul o colaborare cu altcineva pe partea de comunicare.

 

Trecerea de pe Facebook pe blog

Primeam foarte multe mesaje in care eram intrebat unde pot fi gasite diferite postari, pentru ca pe Facebook se pierd foarte repede. De aceea m-am decis sa fac si un blog, insa tot pe Facebook sunt mai activ.

 

Efectele celebritatii

Cred ca cel mai pronuntat efect al acestei notorietati a fost o extrema stare de oboseala. Pierd ore intregi pentru a raspunde celor care imi trimit mesaje, dar, din pacate, tot nu reusesc sa le raspund tuturor. E si un sentiment placut sa fii oprit si felicitat pe strada.

Ca dezavantaje, mi-am atras destui hateri. De fapt, nu il pot numi dezavantaj pentru ca am reusit sa ajung la stadiul in care comentariile acestora nu ma mai afecteaza absolut deloc.

 

Ideea de a aduna postarile intr-un volum

Aveam ideea de a scrie o carte dinainte de a posta textele online. Doar ca ma gandeam la o carte intr-un tiraj de cateva exemplare, in niciun caz sa apelez la vreo editura. Ideea de a publica o carte in adevaratul sens al cuvantului, adica una intr-un tiraj mare si care sa fie si in librarii, mi-a venit datorita indemnurilor tot mai numeroase ale oamenilor.

 

Momente dificile

Cel mai dificil moment a fost cel al inchiderii paginii de Facebook. Eram mult mai necopt atunci si mai naiv, insa am avut norocul de a fi sustinut de mii de oameni carora le voi ramane dator pentru totdeauna.

Acum, apele s-au linistit, cel putin la suprafata.

 

Ce urmeaza?

Imi doresc sa lucrez in continuare la Politia Rutiera si sa fac exact ce am facut si pana acum. Voi continua si pe Facebook, in acelasi stil, voi scrie cand voi avea idei, nu voi face nimic fortat. Imi doresc sa apara si o a doua carte, poate si o a treia.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Oameni

Sectiune



Related