Trăim vremuri în care suntem copleșiți de tehnologie, iar toți marketerii ridică velele “emoționalului” pe arca storytelling-ului. Poveștile cele mai de succes - fie în advertising, fie în film, par cel mai greu de remunerat. Asta, dacă e să luăm în calcul cantitatea de subiectiv la care sunt expuse, în spoturi TV, activări “interactive” de BTL sau de online.
CGI-ul nu e nimic nou. Fratele mai mic și publicitar al filmului, ATL-ul, mârâie la el de ani buni pentru că îi amenință bugetul de producție și îi întunecă creativitatea. Asta deși filmul îl adulează și nu concepe să spargă box office-ul cu o simplă poveste emoționantă, neanimată sau pompată de CGI.
Totuși, treci anii, îmbătrânesc golanii, iar CGI-ul preferă relația cordială și mai onestă financiar pe care o are cu advertising-ul - după molestări și abuzări de milioane de euro și dolari din partea mult iubitului film.
Viral din perioada protestelor VFX
Un exemplu plauzibil îl reprezintă falimentul Rhythm & Hues, concomitent cu premiul Oscar primit pentru producția mastodont"Life of Pi". În timp ce producția era premiată pentru VFX și Ang Lee uita să îi menționeze, tehnicienii de la Rhythm&Hues protestau în afara studioului.
