“Am avut de terminat un material care nu m-a lăsat să mă gândesc la altceva”, zice într-un mail. Perfect natural pentru un jurnalist pus pe treabă, cum e Ani Sandu. Cu Premiile Superscrieri are o relație mai lungă. A câștigat locul I, în 2011, la prima ediție, cu reportajul Trei într-o ghenă. A făcut parte din juriu în 2014. Iar în 2015 a primit o bursă pentru un reportaj pe tema violenței domestice și a câștigat încă un premiu.
Zice că îndoiala bună și că frica și lenea țin omul în loc. Sau că e nevoie de timp, disponibilitate și interes pentru schimbări mari, personale sau colective. Ce poți să faci, însă, e să plantezi o sămânță.
Fac jurnalism pentru că mă ajută să descopăr și să înțeleg lumea în care trăiesc și pentru că vreau să împărtășesc și altora ce aflu.
E un proces de explorare care cred că mă împinge să fiu un om mai bun. Mă scoate din zona de confort, mă face să cunosc oameni fascinanți, să învăț de la ei.
Când documentez un subiect în profunzime și reușesc să scriu despre el am senzația că există o ordine în univers, pentru că scrisul e o modalitate de a face ordine în noi și-n lume. Descopăr o rânduială care îmi dă un sens.























