Serban Alexandrescu, seful Headvertising, nu este fan pro bono. Mai jos puteti gasi cateva milioane de motive. Exageram, sunt doar cateva sute. In ciuda lor, se implica, totusi, in astfel de proiecte.
Exista cateva conditii in functie de care isi alege cauzele:
1. Sa aiba legatura cu natura, pentru ca ea nu vorbeste si nu se poate ajuta singura;
2. Sa nu fie urgente;
3. Sa stie sa ceara ajutor;
4. Coeficientul de inima rupta.
Nu mai tin minte. Parca a fost o identitate pentru o gradinita. Sau poate coperta si catalogul celui de-al doilea (sau al treilea?) AdPrint. Sa ma pici cu ceara si nu mai tin minte.
Pe vremuri aveai timpi morti si voiai sa ti-i umpli cu chestii preferabil dragute. Sau macar folositoare cuiva la ananghie sau aflat la inceput, si pe care nu-l dau banii afara din casa.
Si, daca erai fraier si incepator, credeai ca e o mare treaba sa-ti cam dai singur brieful.
Acum nu mai ai nici "timpi vii", d-apoi timpi morti. Sa faci pro bono is a drag. Si nici nu prea poti face chestii dragute hingherit intre 2 deadline-uri "platnice". Pe graba, trebuie sa fii un mare meserias ca sa nu rasolesti lucrurile.
De asta ma tem cel mai tare; sa vina omul la noi ca la Maglavit si tu sa-l "rezolvi" prea rapid, intre un pitch la ciocolata aerata si o campanie pentru o vopsea cu ioni de cadmiu. Urasc sa mi se intample asta.























