Am trădat și eu puțin, cred, interviul cu titlul de mai sus. Puteam să îl aleg pe acesta: Bandiții lui Vasile Ernu: Exluderea îi uneşte. Zidurile construite de noi, cei „civilizaţi”, îi uneşte enorm de mult.
Sau: Bandiții lui Vasile Ernu: Ei sînt ultimii oameni care-ţi mai pun întrebari „metafizice” aşa că ai grijă ce alegi: „banii sau viaţa?”.
Sau: Eu nu pot scrie cu înjurături. Am impresia că falsific pentru că eu am fost crescut într-un mediu puritan. Mă cuprinde o jenă intimă.
Sau, special pentru cititorii noștri, așa:
Vasile Ernu: Prefer publicitatea proastă.
În fine, mai erau câteva variante și poate nici una dintre ele nu era cea mai potrivită. Asta e natura titlurilor: să se rupă de întreg.
Pentru cea de-a doua parte din Mica trilogie a marginalilor, Vasile Ernu l-a ales pe acesta: Bandiții. Cartea a apărut luna trecută și s-a lăsat scrisă greu. I-a luat mulți nervi și multă energie. De altfel, documentarea primelor două volume, la care a lucrat în paralel, a durat cinci ani. Despre a treia parte îi e greu să vorbească, chiar dacă știe multe despre ea.
