![[Petrecăreții] Colectivul Discotecă: Stilistic, sîntem între „Un albastru infinit” (Angela Similea) și „BMW Cabriolet” (Spiral)](https://media.iqads.ro/2017/03/colaj-discoteca-cover-850.jpg?v=201810030426)
Discoteca a aparut in 2012, in contextul unui aer de blazare si plictiseala in scena clubbingului bucurestean. Conceptul se rezuma prin sintagma #RomPopTimeMachine; mai pe larg, e o incercare de a readuce in discutie o perioada pe nedrept uitata din muzica pop autohtona, asa cum si-au descris demersul odata cu prima petrecere.
Echipa e aceeasi ca la inceput - Paul Breazu (Batiscaf), Vlad Stoica (Coughy) si Catalin Matei (Sillyconductor) - si se ocupa impreuna si pe rand de task-urile organizare si de comunicare. Unul face azi afisul, maine da un telefon pentru booking si asa mai departe. Cel mai mult folosesc Facebook-ul - sau, cum o spun ei, mai poetic, sunt „copiii Facebook-ului” - si se intreaba cine sunt oamenii care vin la Discoteca, dar nu merg atat de departe incat sa-i indexeze. Nici nu-i fidelizeaza programat. Ce fac, in schimb, s-ar rezuma asa:
Avem o pagina de Facebook pe care ne tripam impreuna cu cei care se afla, la un moment dat, pe acolo. Si mai facem din cind in cind cite un RomPop party clubist cu viniluri Electrecord, la care invitam un artist in recital.
Ne e greu sa vorbim despre piata in contextul in care ne supranumim discolectiv. Facind totusi un exercitiu de imaginatie, putem afirma cu oarecare exactitate ca exista la momentul acela, 2012, un aer de blazare si plictiseala in aria clubbingului bucurestean. Iar Discoteca a aparut chiar in contextul acesta, incercind nu neaparat sa aduca ceva nou, ci, asa cum o spuneam in descrierea primului nostru eveniment, „sa readuca in discutie o perioada pe nedrept uitata din muzica pop autohtona”. Oricit de dubios ar suna.
