[Gustul pasiunii] Loredana Carp și Liana Filipaș (Bucătăresele Vesele): Românii au început să fie selectivi. Din ce în ce mai mulți sunt atenți la ingrediente și la modul de preparare

[Gustul pasiunii] Loredana Carp și Liana Filipaș (Bucătăresele Vesele): Românii au început să fie selectivi. Din ce în ce mai mulți sunt atenți la ingrediente și la modul de preparare

Ce se întâmplă când o moldoveancă întâlnește o ardeleancă pe un forum de culinărit? Dacă ardeleanca se îndrăgostește de rețeta de savarine postată de moldoveancă, atunci se vor împrieteni și vor porni un food blog împreună. Așa a început povestea Bucătăresele Vesele, trăită, gătită și scrisă de Loredana Carp din Bârlad și Liana Filipaș din Oradea. Înainte de anul cu pricina, anume 2006, când puteai să numeri pe degete forumurile și blogurile de nișă, Loredana și Lia găteau fără să știe nimeni - doar familia și prietenii.

Lia a fost atrasă de bucătărie încă din copilărie. La 14 ani a simțit că trebuie să treacă la acțiune. Așa că a gătit pentru prima dată: pui cu zeama de la trei lămâi în loc de una. "Nu s-a putut mânca". Cu toate astea, a rămas în preajma bucătăriei suficient cât să rețină anumite rețete de-ale mamei (cum ar fi tocănița cu aripioare și gălușcuțe), dar și să prindă curajul de a experimenta altele mai ciudate (tocănița cu clătite). La celălalt capăt al blogului, Loredana își începea relația cu bucătăritul abia în liceu, chiar de pe băncile școlii cu profilul Alimentație Publică. Copilăria ei s-a întâmplat undeva la țară, în jurul unei mese mereu pline cu plăcinte și cozonaci, lucru reflectat ulterior în specializarea cu care a absolvit: cofetar. 

Întâi a fost forumul, unde și Lia și Loredana postau ce găteau pentru familie: piept de curcan cu verdețuri, piramide cu cremă ganache sau gogoși rapide. Apoi în 2008 a luat naștere Bucătăresele Vesele, un blog care a strâns aproape 400k de followeri pe Facebook și care n-are în plan să se oprească din crescut. Ne bucurăm să spunem povestea evoluției acestor două doamne pasionate de bunătățuri, continuând seria editorială Gustul pasiunii, realizată în parteneriat cu Selgros România

 

Primele amintiri din bucătărie

Lia: De mic copil, eram mereu în preajma mamei prin bucătărie. Prima încercare serioasă de a găti a fost la vârsta de 14 ani. Părinții erau plecați și m-am gândit să-i aștept cu masa pusă. Avea mama un pui cumpărat pe sub mână, pe care l-am pregătit după o rețetă dintr-o carte veche de bucate, ungurească. Mare a fost surpriza părinților când puiul cu lămâie nu s-a putut mânca. Din exces de zel, în loc să folosesc o lămâie, am folosit trei - toate cele care erau atunci în casă. Pot să spun c-a fost prima încercare și primul eșec totodată.


Pui cu lămâie // Sursa

În vremea copilăriei mele multe produse nu se găseau la liber, dar niciodată nu am dus lipsă de carne, unt și alte alimente. Doar granița era aproape, iar comerțul cu Ungaria era în floare. Adoram tocănița de aripioare cu smântână și gălușcuțe și abia așteptam să vină ziua de duminică, pentru ca mama să ne pregătească budincă de căpșuni.

Loredana: Am fost un copil crescut la țară cu bucuriile și lipsurile acelor vremuri. Mama se străduia să ne pună pe masă mâncăruri și deserturi gustoase. Creșteam în curte pui, rațe, gâște, aveam oi și vacă, așa că nu duceam lipsă de ingrediente gustoase și sănătoase. Nu ne făcea deserturi elaborate dar cozonacii, plăcintele și alte bunătăți erau nelipsite de pe masă. 

Cât am fost acasă, nu prea eram atrasă de bucătărie, de fapt nici nu prea aveam timp. Mama le facea pe toate, o ajutam doar când îmi cerea. Pasiunea pentru bucătărie, în special pentru cofetărie, mi-am descoperit-o în '84, când am pășit pragul liceului din Iași cu profil Alimentație Publică, unde am cunoscut fascinanta lume a prăjiturilor.

Crescută cu deserturi simple (dar extrem de gustoase), aveam să descopăr rețetele prăjiturilor Krantz, Boema, Amandina, care, pe vremea aia, mi se păreau imposibil de pregătit acasă. Îmi aduc aminte cu emoție când am pășit prima dată pe holul școlii; acolo, într-o vitrină mare, se aflau expuse machete de prăjituri și torturi frumos decorate. De la primul curs, instructoarea ne-a asigurat că vom avea ocazia să le testăm pe fiecare în parte. Eram privilegiați. Am făcut practica în marile cofetării din oraș și puteam degusta cele mai bune și proaspete prăjituri.


Tort cu ciocolată amăruie și cappuccino // Sursa

 

Cu blogul la drum

Loredana: Ne-am cunoscut pe un forum culinar, în 2007. Cum am ajuns să ne cunoaștem acolo? Nu cred că am scris undeva despre asta. O să încerc să povestesc pe scurt.

În 2004, viața mea s-a schimbat total. Lucram într-o cofetărie. Aveam doi copii și multe vise, vise care au avut de suferit de pe urma unei boli, de multe ori necruțătoare. Dar am luptat cu greu și am învins-o. Am rămas fără serviciu, fizic nu eram în stare să țin pasul cu lucrul într-un laborator de cofetărie. 

Prin 2006 mi-am luat un calculator și așa am descoperit forumurile culinare. Mi-a luat ceva timp până să postez prima rețetă. Acolo am cunoscut-o pe Lia. După un an în care am postat multe rețete, ne-am hotărât să facem un blog împreună. Am ales numele blogului în funcție de firea noastră, iar de pe 17 martie 2008 am început să postăm rețete. Acum, când mă uit în urmă, nu imi vine să cred, dar sunt ale noastre și acolo vor rămâne.


Nuci umplute // Sursa

La acel moment nu ne gândeam că o să ajungem atât de departe. Nu ne plănuisem nimic, voiam doar să avem un loc în care să ne strângem rețetele pe care le pregăteam familiei. Apoi ne-am dat seama că trebuie să-i acordăm mai multă atenție. Și uite așa am strâns în jurul nostru o frumoasă comunitate de peste 390 de mii de membri pe Facebook. În timp ce site-ul a fost vizitat, din 2011 și până acum, de peste 25 de milioane de ori.

Lia: Așa este, ne-am cunoscut pe un forum culinar unde am postat multe rețete pe care le pregăteam familiilor. Eu, de exemplu, ajunsesem să am și 400 de rețete de postat. Din câte îmi aduc aminte, prima rețetă a Loredanei, care mi-a atras atenția, a fost cea de savarine. Așa am început să vorbim. Ador savarinele, iar ale ei arătau ca cele din vremea copilăriei mele.

În primă fază, totul a pornit ca o joacă. A fost mai mult o pasiune, pe care am exprimat-o prin postările pe acest blog. Niciodată nu m-am gândit că vom ajunge la acest nivel. Pozele erau făcute cu un aparat destul de slab, iar eu nu prea mă pricepeam nici la aranjatul în farfurii. Însă toate au venit pe parcurs.


Fursecuri piersici umplute // Sursa

 

De gătit: niciodată și pentru totdeauna

Lia: Gătesc orice, mai puțin fructele de mare, de care am o oroare. Ce aș găti și ce aș mânca tot restul vieții Interesantă întrebare! Aș pregăti și mânca supă de găină sau pui, sau fazan, sau de gâscă cu tăieței.


Gulyas de porc cu găluște de cartofi // Sursa

 

Un eșec în bucătărie

Lia: Eșecuri au fost destule. Am două, cele mai memorabile. Așteptam musafiri și voiam să fac cremă de zahăr ars. Totul a fost în regulă cu compoziția, până am pus zahărul topit în forma de yena, peste care am turnat compoziția de lapte cu ouă. Fiind rece, clar, vasul a crăpat. Am refăcut totul doar că am uitat să mai adaug laptele, iar în loc de cremă de zahăr ars, am făcut o omletă dulce. Atât de drăguți au fost invitații mei, încât au mâncat porțiile generoase pe care le-am pus în farfurie, fără să zică nimic. 


Tort cremă de zahăr ars cu piersici // Sursa

Celălalt eșec? Urma să merg la un curs ce ținea toată ziua. Am zis că pregătesc o friptură pentru ai mei, să le rămână pe a doua zi. Am pus tava cu friptură la cuptor undeva pe la ora 23.00 și am pus alarma să sune peste o oră și jumătate. A sunat, m-am trezit, am încercat friptura și m-am pus înapoi în pat. Undeva pe la ora 6 dimineața, ne-am trezit cu un fum gros și înecăcios de nu puteam respira. E adevărat că m-am trezit, am verificat friptura, am închis ușa la cuptor, dar am uitat să opresc cuptorul. Deocamdată, cam acestea sunt dezastrele pe care le fac în bucătărie.

 

Formula perfecțiunii culinare

Lia: Părerea mea este că fiecare familie își dezvoltă perfecțiunea culinară în funcție de doleanțele și preferințele membrilor. Pentru mine cel puțin, cel mai important lucru este ca ceea ce gătesc să fie pe placul familiei mele. Dacă ei sunt multumiți, pot să spun că am atins perfecțiunea culinară. Și credeți-mă, sunt cei mai duri când se apucă de criticat!


Supă cremă de porumb // Sursa

 

Românii și bucătăriile românești

Loredana: Românii au început să fie selectivi. Tot mai mulți dintre ei sunt atenți la ingrediente și la modul de preparare. Mulți preferă să își achiziționeze produse sănătoase și să le gătească cât mai corect. Însă, din păcate, încă se mănâncă prost. Și asta din lipsa banilor.

Prefer bucătăria din regiunea mea - Moldova -, dar încerc și preparate din alte zone ale țării sau lumii. Anul acesta avem o nouă colaborare cu Selgros iar provocarea pentru mine e de a pregăti rețete din Ardeal. Am început cu rețeta Cozonacilor Secuiești. Vor mai fi și altele și sper să mă descurc onorabil.


Cozonac Secuiesc // Sursa

Lia: Avem o bucătărie impresionantă și foarte apetisantă. Puține bucătării au ceea ce avem noi. Cum gătesc românii? Eu cred că se adaptează din mers la orice și sunt foarte inventivi. În ceea ce mă privește, prefer bucătăria ardelenească. In Ardeal m-am născut, aici trăiesc, acestea sunt rețetele cunoscute de mine, pe care le găsesc cele mai gustoase. Dar nu zic nu și altor preparate.

 

Planurile

Loredana: Suntem în proces de upgrade al site-ului și sperăm să terminăm cât mai repede. Pe termen lung, ne dorim proiecte la fel de frumoase ca și până acum. Eu mai vreau și sănătate, ca să pot ține pasul cu toate lucrurile frumoase ce mi se întâmplă de 10 ani încoace.


Cheesecake fără coacere, la borcan // Sursa

Lia: Planuri? Pentru noi este important ca Bucătăresele Vesele să existe și în viitor. De altfel, pentru noi, blogul este ca un copil încă în creștere. Care are nevoie și de mine și de Loredana, pentru a se dezvolta frumos în continuare. Deocamdată lucrăm la aspectul blogului - vrem să-l facem mai primitor și mai ușor de accesat. În rest, vom vedea noi ce ne aduce viitorul. 

 

Ce este de fapt această perfecțiune culinară? Din ce e făcută? Cum arată? Sau ce gust are? Povestea pe care tocmai ați citit-o răspunde la toate întrebările astea. E drept, în felul ei, cu viziunea și rețetarul acestor bucătărese vesele. Căci nu există perfecțiune absolută, numai oameni pasionați de bunătățurile delicios de imperfecte care le ies din mâini. 

Într-o serie editorială realizată alături de Selgros Romania, îi cunoaștem îndeaproape pe (o parte din) membrii clubului pentru profesioniști și pasionați. De bunătățuri.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info

Dosare editoriale

Branduri

Festivaluri

Subiecte

Sectiune

Dictionar



Related