Primul film scris de Anca Buja a fost ”15 iulie”, însă scenariul pe care-l numește ”cea mai mare provocare” a fost Marița; pentru că a participat la toate etapele reaizării sale. Ca și ceilalți respondendenți ai seriei noastre despre scenariști, Anca este de părere că, în general, nu studiile sunt esențiale dacă ești pasionat de ceva. Iar scrisul nu face excepție. De altfel, cel mai mult a învățat scenaristică de la cursurile de teorie ținute de Andrei Gorzo și Andrei Rus.
Am fost mereu praf la capitolul networking. Știu că funcționează și e necesar, însă eu sunt o persoană retrasă, sălbatică, introvertită, care are rău de mulțime
Se lucrează mult și cu orgoliul în industria asta. Iar în cazul în care scenaristul este orgolios, spune Anca, ”și ține prea mult la propria viziune”, el va avea probleme. Despre probleme și reușite vorbim ș în continuare.
Pasiunea pentru literatură și pentru observație. Mă interesau cărțile și eram preocupată să-i observ pe ceilalți și pe mine însămi. Mereu am avut senzația că trăiesc viața altcuiva și m-am putut privi oarecum de la distanță. Scrisul mi se părea însă pentru cei aleși. Am scris totuși pe ascuns, în jurnal sau aiurea, de când mă știu, uneori pe ascuns chiar și față de mine, în minte, fiind convinsă mereu că nu e de nasul meu.























