Filmul american isi gaseste mai usor loc in inima publicului european pentru ca circulatia filmului european de public se loveste de ambitiile exagerate ale creatorilor care nu se sincronizeaza cu asteptarile audientelor, crede Oana Giurgiu, Director executive TIFF.
Solutia ei ar fi ca
autorii sa-si adapteze modul de expresie pentru a accesa publicul. Ar trebui, mai pe sleau fie spus, sa le vorbeasca pe limba lor, asta fara sa lase stacheta mai jos.
In privinta streamingului, pericolul consta in fragmentarea platformelor, insa nici monopolul nu e o solutie.
Despre inertia industriei si rezistenta la nou, despre adaptarea muzicii la noile platforme si despre directiile locale , in continuare, cu Oana Giurgiu.
O sa spun prima amintire care imi trece prin cap si aceasta este cinema Volga, care era aproape de casa si unde vedeam cele mai multe filme. Apoi mai am o amintire cand am plecat cu fratele meu, mai mic cu doi ani, la Cinemateca (Cinema Eforie) sa vedem filme cu Stan si Bran. Eram destul de mici, pentru ca el nu stia sa citeasca si eu ii citeam subtitrarea. Si astazi apreciez curajul mamei de a ne lasa sa plecam singuri pana acolo.
In acea epoca, erau putine filme la TV, deci cinema-ul era singura sansa sa vedem ceva. Apoi cand a inceput nebunia video – hai sa fim realisti – primele filme vazute de mine erau horror, apoi au fost cele de actiune. Filmele pe video nu erau de o calitate mai buna, decat cele de pe streaming de azi. Se pastreaza aceeasi mentalitate ca cele de pe streaming sunt “de consum”, filmele de la cinema sunt “mai serioase”.























