[Single de Romania] Vlad Ilicevici, Orkid: Nu avem în nici un fel dorința de a descoperi muzică nouă. Și ascultăm în general muzică puțină și deloc variată

[Single de Romania] Vlad Ilicevici, Orkid: Nu avem în nici un fel dorința de a descoperi muzică nouă. Și ascultăm în general muzică puțină și deloc variată
Foto: Cosmin Tița

E nevoie de muzica în perioada asta, iar noi vorbim cu creatorii ei. Vlad Ilicevici și trupa sa, Orkid, au lansat recent EP-ul Deraiat, cu 5 piese trase în studioul Vița De Vie, în care postrock-ul lasă și mai mult spațiu limbii române, acompaniate de vizualurile distopice făcute de Matei Băcanu. “Au fost toate super-experiențe și am învățat mult de la fiecare din oamenii ăștia mișto. Unul dintre triggerele importante pentru a cânta în română au fost discuțiile interminabile cu Andrei Dinescu despre asta”, povestește Vlad.  

Primele înregistrări le-au făcut cu Robin Proca la studioul The Great Below, au colaborat la unele sesiuni cu Vlad Ivanov de la Pinholes, iar EP-ul proaspăt lansat pare să fie fix ce trebuie:

 “Când am primit masterele de la Cristian Varga am avut cu siguranță momentul maxim de bucurie și satisfacție absolută și totodată certitudinea că ne-am găsit echipa perfectă pentru a face muzică”, mărturisește Vlad Ilicevici.

Mai multe despre procesul de creație, inspirație, imagine și ritual, după cum urmează:

 

Single-ul anilor 2020

Nu sunt expert și nici istoric. Însă de la un disc de 7 inci și 45 de rotații pe minut, la un nume într-un folder e o diferență mare, măcar pentru mine. Da, muzica e muzică, nu contează suportul. Totodată calitatea tehnică în digital și online crește exponențial până când depășește orice alternativă. E normal, natural și cât se poate de sigur.

Cu toate astea, este un ritual, o atenție specială, o relație aparte cu un obiect rotund, mai mic sau mai mare, pe care aproape vezi sunetul formându-se. E ceva în rotația aia a unui disc/ bandă de magnetofon / casetă/ peliculă care te fascinează și te face să acorzi o mai mare atenție întregului proces.

Foto: Cosmin Tița

Pe de altă parte, acum single-urile merg direct pe YouTtube și, de back up, pe iTunes, Spotify  & co, ai acces la tot, tot timpul și poți alege fix ce îți place sau ce vrei să îți placă într-un moment dat. Deci e bine, cred.

 

Single-uri pe banda rulanta sau album?

Din punct de vedere al managementului / marketingului – whatever it works.

Cred că suntem într-o fază a distribuției muzicale în care e greu să mai avem pretenții de la prea mulți oameni să asculte un album cap coadă. Drept care, îl spargi în single-uri.

Pe de altă parte, ca ascultător, în afară de party-uri, în ultimii 25 de ani ascult aproape exclusiv albume integrale, sau concerte sau compilații.

 

Timing-ul trupei

Cred că diferă atât de mult de la caz la caz, încât e greu să faci o medie. De exemplu noi tocmai am lansat o piesă – Acasă - pe care am compus-o acum mai bine 3 ani, într-un proces îndelungat, deși organic. Pe primul nostru album există piese sau măcar frânturi de piesă făcute cu mai bine de 20 de ani în urmă.

Foto: Matei Băcanu

Am avut și piese care au ajuns 'pe bandă' la mai puțin de o lună după ce au fost compuse. Având în vedere că majoritatea muzicii indie sau alternative sau underground (deși ăsta e termenul cel mai greșit după părerea mea) se finanțează din surse externe – aka direct din buzunarul trupeților – cred că depinde foarte mult de cum se strâng / împart aceste finanțe.

De cât de bine câștiga oamenii care fac muzica asta din complet alceva decât muzica, cât sunt dispuși să 'investească', adică de fapt să cheltuie și așa mai departe. Înregistrarea, mixul și masterul pot să dureze din nou diferit de la caz la caz. De la câteva ore cu totul, la luni de zile – așa printre picături.

 

Cat mai costa treaba cu muzica

Habar nu am cât costă, cine își permite și dacă mai face cineva o lansare 'ca la carte'. O zi de înregistrare într-un studio începe cam de la 200E, more or less – depinde cât de prieten și/sau de expert e omul/ oamenii. Apoi depinde cum te miști. Cu mix & master, noi calculăm pe la minim 500E pe piesă. Sunt alții care înregistrează cu un sfert din banii ăștia sau chiar pe gratis și e foarte bine că pot să o facă. Fiecare e pe buzunarul lui și știe ce și cum acolo. De făcut bani cu siguranță nu faci, așa că e mai degrabă vorba despre cât și cum ești dispus să pierzi. Timp și bani, adică. De PR, social media & co pentru Orkid mă ocup eu. Până acum am investit sub o sută de euro pe piesă, exclusiv în ad-uri pe Facebook.

Foto: Radu Pop

La clipuri suntem privilegiați, întrucât ni le facem noi sau prietenii noștri minunați și super-talentați. Ultimul este făcut de Matei Băcanu, care ne-a făcut și tot artworkul pentru EP-ul lansat de curând > Deraiat. Și e minunat.

 Foto: Matei Băcanu

 

Principala piedica in lansarea unui single

Principala piedică este că nu avem în  nici un fel dorința de a descoperi muzică nouă. Și ascultăm în general muzică puțină și deloc variată. Noi ca țară, populație, cultură etc.

Foto: Cosmin Tița

Și de aici vin toate celelalte probleme. Sunt foare puțini oameni interesați în mod real, dornici să se implice și să suțină. Aiă care o fac sunt niște supereroi pentru mine. Însă mult prea puțini din păcate. Poate o să se schimbe treaba asta. Eu încă sper. 

Foto: Cosmin Tița

 

Ce a prins cel mai bine

Cu siguranță. BFF cea mai mișto piesă pe care am scos-o vreodată, fară îndoială.

 

Urmată îndeaproape de cea lansată cu o zi înainte, Acasă, cu single.

 

Cine te inspira

Nu cred că avem nici un exemplu de producție/ promo. Însă pe mine IDLES mă inspiră cu totul, sunt absolut minunați de la concept la execuție. Apoi Black Midi, care nu existau online până să fie semnați de o casă mare de discuri. Nu sunt modele, în mod real, însă sunt cazuri în care, pentru că muzica era puternică și relevantă, au venit toate pe rând sau abrupt – expunere, recunoaștere, popularitate etc. 

 Foto: Cosmin Tița

 

Scule si colaborari cu oameni care trebuie

De ascultat muzica noastră și multă altă muzică o fac pe tot ce se poate – căști de toate felurile și mai ales de studio (AudioTechinca M-40x sau M-20x – ambele mai de buget), monitoare de la birou (Yamaha HS7) sau boxele de acasă (AudioEngine A5+).

Când vin masterurile de la piese la ascult pe toate membranele posibile, incluzând cele din mașină, ale telefonului, laptopului sau PA-ul de la sala de repetiții. 

Am lucrat cu câteva studiouri și doar cu oameni supermișto până acum. Primul album este înregistrat cu Robin Proca la studioul lor - The Great Below, care măcar în forma inițială nu mai există.

A fost absolut minunat, foarte intens și emoționant cu totul, mai ales că îl știu pe Robin de 20 de ani, am fost colegi și prieteni buni în facultate și am redevenit apropiați în perioada aia.

Apoi am tras un single cu Andrei Dinescu și Janin Pasniciuc (super băieți, super simpatică treaba cu totul) la Devla Studios (pe care nu îl mai gasesc pe net), apoi un EP la Real Sound and Vision cu Vladimir Ivanov.

Au fost toate super-experiențe și am învățat mult de la fiecare din oamenii ăștia mișto. Unul dintre triggerele importante pentru a cânta în română au fost discuțiile interminabile cu Andrei Dinescu despre asta.

 

E o chestie pe care am încercat-o de când mă știu, dar s-a întâmplat foarte târziu, cred eu și datorită colaborării cu omul de care am să vă povestesc imediat.

Nu mixez muzica noastră și nu cred că se va întâmpla curând,o dată pentru că deja fac prea multe lucruri, dar mai ales am încredere totală și respect maxim pentru omul cu care lucrăm în momentul ăsta pe partea asta de producție, înregistrare, mix și sper să rămână așa forever – Adrian Despot. La VdV Music Studio noi ne-am găsit locul perfect pentru tot ce ține de înregistrat și mix. Iar Adrian, Pupe (Sorin Tănase) și Vali Grososiu (aka Tinerețe) ne fac să ne simțim perfect la înregistrări, apoi Adrian și Pupe mixează fix ce și cum trebuie și totul e minunat. Nu credeam vreodată că piesele noastre o să se audă cum se aud pe ultimul EP. Când am primit masterele de la Cristian Varga am avut cu siguranță momentul maxim de bucurie și satisfacție absolută și totodată certitudinea că ne-am găsit echipa perfectă pentru a face muzică. 

Foto: Adi Tudose

 

Cat de importanta e imaginea

Pentru noi e clar foarte importantă grafica, mai ales că de asta ne ocupăm. Până acum mai toată grafica noastră a fost făcută de Radu, de la logo la postere, clipuri și ilustrații. Simbolurile animate pe care le proiectăm la concerte sunt făcute de Vadim Ciocăzan. Atunci când nu avem parte de livedrawing cu Pisica Pătrată.

Foto: Cosmin Tița

Iar artwork-ul pentru noul album și ultimul clip sunt făcute de Matei Băcanu, așa cum ziceam. Suntem super-privilegiați că avem prieteni supertalentați și dornici să ne ajute cu treaba asta.

În ceea ce privește lookul de scenă, la început, ca să fie unul cât de cât unitar ziceam să ne îmbrăcăm în negru (super idee originală :) ), apoi când am rămas în 3 și ne-am dat seama că ne îmbrăcăm oricum asemător și nu are sens. A rămas la fel și când a venit Luiz. El e blond și deobicei mai puțin bărbos, dar în rest zici că ne luăm haine împreună, toți 4. Sau că le purtăm pe rând pe aceleași.

Make-up?

Aaa, stai. Mi se sparg constant unghiile de la cât de tare trag sau dau în corzi, așa că uneori, foarte rar, pentru că mi-e lene și scârbă de procesul ăsta, le dau cu lac incolor de la Farmec. 1,5 Ron sticla. Una singură am de 4 ani încoace. Oare o fi expirată? Se pune? 

Foto: Cosmin Tița

 

Scena locală din ultimii 5 ani

Orkid a apărut fix o dată cu nenorocirea din Colectiv. Și cel mai probabil măcar parțial din cauza asta. E singura chestie despre care pot să spun sigur că a avut, are și va avea o influență clară asupra noastră, a celor din trupă. În rest n-aș ști să îți răspund la întrebarea asta.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Dosare editoriale

Companii

Subiecte

Sectiune



Related