În fotojurnalism, mai important este să ajungă la public povestea celor documentați și mai puțin intenția autorului, consideră Ioana Moldovan. Fotografiile ei sunt axate pe teme sociale, probleme legate de drepurile omului sau efectele conflictelor armate. O perioadă a fost interesată și de mișcările de protest. Pasiunea pentru fotografie a pornit prin anii 2000, cand îi plăcea să răsfoiască multe albume, în special alb-negru. Moneda cu care și-a cumpărat primul aparat foto a fost curiozitatea, iar prima fotografie este păstrată și acum de tatăl ei, într-o ramă, pe perete.
”Eu am învățat atât de mult de la oamenii pe care i-am fotografiat de-a lungul timpului, încăt să le spun povestea parcă nici nu mai pare un schimb corect.”
Ioana a pornit într-un turneu de documentare prin țară, în contextul carantinei. A fost pentru prima oară, când nu s-a putut apropia de oameni, pentru a le spune povestea. Vorbim cu ea despre această experiență, apoi despre începuturile ei în fotografie, despre primul client, Al Jazeera English, care i-a vazut fotografiile în social media și a contactat-o, dar și despre principiile ei profesionale și proiectele ei dragi.























