Ar fi nevoie de-o preistorie, nu? Acum doi ani, o mână de tineri creativi, nemulțumiți de felul în care funcționează democrația în stat, de multele fărădelegi care s-au grămădit după ani buni de guvernare a unor partide oligarhice, au făcut echipă și au pornit o mișcare civică cu o denumire simpatică: Occupy Guguță. Mișcare formată din hipsteri, studenți, ong-iști, fotografi, jurnaliști, activiști civici etc - oameni diferiți, dar care aveau în comun o idee. După ce rezultatele alegerilor locale din Chișinău au fost anulate, în Piața Marii Adunări Naționale s-au auzit tobe. Tobe de protest. Muzică de protest. Pancarte desenate cu carioci colorate. Nu pentru că acești tineri ar fi susținut vreun anumit candidat, ci pentru că motivul invalidării alegerilor a fost... un live pe facebook, calificat drept agitație electorală.
OG a făcut un soi de rebranding al protestelor clasice cu megafoane și lideri care îndemnau lumea la lozinci politice. Astfel, chiar și cei dezamăgiți de eficacitatea protestelor au ieșit în stradă. Am vorbit cu câțiva din membrii OG (Cristian, Anna, Corina, Ana-Maria și Andrei), care ne-au povestit despre începuturi, primul protest, despre intimidări și presiuni, de ce oamenii nu-și revendică drepturile, despre protestele din pandemie ș.a.
