Între eficiență și libertate, spațiul public urban își caută formule noi de manifestare. În ultimii ani, a devenit din ce în ce mai urgentă nevoia de regândire a acestui spațiu comun, iar pandemia a arătat cât de important devine ”afară” în situațiile limită de viețuire.
Dimensiunile se dilată și necesitatea unei “scări umane” aplicate mediului construit se diminuează în fața spațiilor largi, deschise, spune Mihai Danciu. Deși mineralul ar trebui să se reducă în favoarea spațiului verde, acesta din urmă este acaparat pentru a asigura metri pătrați de eficiență economică în condiții de distanțare socială
Mihai Danciu este un arhitect preocupat de managementul urban și al comunităților, predă discipline de planificare urbană la Facultatea de Arhitectură și Urbanism din Timișoara și are două proiecte în expoziția principală a Bienalei de Arhitectură de la Timișoara, Enough IS Enough.
Oana Pavăl este arhitect, iar teza sa de doctorat, „Ansamblul industrial abandonat în context urban. Capacitatea de reutilizare a patrimoniului industrial” a venit în continuarea preocupărilor sale pentru posibilitățile de recuperare și reutilizare fondului construit industrial (și nu numai) abandonat. Este membră a A.T.U. – Asociația pentru Tranziție Urbană și face parte din echipa URBOTECA, partener Beta 2020.























