![[Viața la țară] Livia Ștefan: La oraș era totul pe fast forward, agitație, nu știam când începe și când se termină ziua](https://media.iqads.ro/2020/11/cover13-cover-850.jpg?v=202011160200)
Zilele curg toate la fel și este ușor să le piardă șirul. Un grătar cu familia sau cu prietenii veniți în vizită sunt distracțiile care mai deosebesc o zi a săptămânii de alta, în rest rutina neobositoare este aceeași pentru poeta Livia Ștefan de când s-a mutat la sat. Trezit, cafea, terorizarea prin afecțiune a pisicilor, hrănitul câinelui și apoi muncă la casă sau prin curte.
Viața la țară nu înseamnă doar statul pe prispă, să facă pași prin iarba moale și să asculte păsările care s-au cuibărit prin copacii dimprejurul casei, ci și muncă pentru Livia și Răzvan, mai ales că se îndeletnicesc acum cu grădinăritul.
”La oraș era totul pe fast forward, așa îmi părea – agitație, nu știam când începe și când se termină ziua, mult timp îl pierdeam pe drumurile casă-birou-casă și asta mă enerva. Mă enerva mult și mizeria, de poluare nu mai zic. Dar îmi plăceau librăriile, acolo puteam să stau ca într-un refugiu, cu orele”
Mai departe, în seria cu vieți la țară, povestim cu Livia Ștefan, care locuiește acum în Plopșoru de la Giurgiu, în casa bunicilor. La care tot renovează împreună cu soțul Răzvan, orășean de-o viață, sătean de anul trecut. De când stau aici, viața urbană, cu toate culorile ei, vânzoleală și haos, a fost înlocuită de liniștea la minte ce vine din plimbările pe la marginea satului, printre salcâmi.
