![[Viață de ONG-ist ] Alexandra Toderita: Este loc pentru oricine vrea să contribuie la ”un pic mai bine”-le școlii, străzii, orașului în care trăiește, la orice nivel și prin orice mijloace](https://media.iqads.ro/2021/06/44197886-10158463969704815-4018147960758992896-n-cover-850.jpg?v=202106031159)
Alexandra Toderita a luat contact cu lumea ONG-ului la doar 15 ani, când a făcut voluntariat într-o fundație locală. A fost prima experiență care a ajutat-o să înțeleagă că acest domeniu e frumos și cu sens. Iar acestea erau elementele esențiale pe care și-a propus să le respecte în munca ei. Acum lucrează la Centrul Român de Politici Europene (CRPE) de care a dat întâmplător, în timp ce citea un articol din Dilema Veche. Își amintește cu drag de căutările de la început, când abia învăța ce presupun termeni precum Gantt Chart, plan de comunicare sau implementarea unui proiect.
În România nu de puține ori societatea civilă și ONG-urile fac munca statului, acolo unde acesta eșuează lamentabil. Și nu sunt puține domenii, suntem pe locul I în Europa la prea multe capitole negre: mortalitate infantile, accidente rutiere cu victime, infecții intraspitalicești, analfabetism functional, violență în familie, număr de wc-uri exterioare locuinței etc etc, spune Alexandra
În seria Viața de ONG-ist vorbim cu oameni pasionați de ceea ce fac, exact așa cum e Alexandra care ne-a povestit despre importanța ONG-urilor pentru o țară cum e România, proiecte dragi, dar și provocările și momentele grele care vin la pachet cu satisfacțiile aduse de lucrul în domeniul nonguvernamental.
