La inceput, rolurile si personajele copilariei au fost pentru Nicoleta Hancu un refugiu in imaginatie. Apoi, actoria a insemnat formare, invatare si transformare. Oricate s-au schimbat de la primul rol si pana acum, inainte de fiecare spectacol, casting sau lectura, inima ii bate la fel de tare. Nicoleta a aparut in filme - un lungmetraj, in regia lui Iura Luncasu, va avea premiera in curand -, joaca teatru si, recent, a facut parte dintr-un performance intr-o vitrina pe Calea Victoriei.
Studiez oameni din jur care semana cu personajul, incerc sa fur din atitudine, gesturi sau reactii. Sunt lucruri pe care nu le poti juca si care pot fi chiar irelevante in economia spectacolului sau a filmului, dar pe mine ma ajuta sa inteleg personajul, explica Nicoleta.
Continuam sa povestim cu Nicoleta Hancu in randurile de mai jos despre actorie, cum a fost perioada aceasta pentru artisti si cum s-a adaptat creativitatea la pandemie.
Multi ani am avut senzatia ca declicul s-a produs in liceu, dar din cate mi-au povestit sora si matusa mea, se pare ca de mica stiam ca vreau sa fac asta. Imi amintesc, intra-adevar, ca ma deghizam aproape zilnic si ma comportam ca personajele pe care le vedeam in desene sau filme. Dar era ceva ce facea parte din viata mea, un fel de a fi, nu neaparat un talent pe care-l fructificam. Cred ca ma refugiam in imaginatie.
