Cele cinci specii ale PR-ului

M-am intrebat adesea cate feluri de oameni de PR exista si cum se manifesta fiecare tipologie in parte? Ce-ar trebui sa incurajam si ce-ar trebui sa ne puna in garda - fie ca suntem agentii, clienti sau jurnalisti? Ce fel de atitudini ar trebui sa evitam si cum ar arata o industrie de PR sanatoasa? Cum deocamdata la noi nimeni nu este responsabil pentru "aruncarea in campul muncii" a consultantilor de PR inainte de validarea lor profesionala si etica, poate ca ar trebui sa ne cream propriile noastre instrumente de evaluare, bazate pe cunoasterea oamenilor care construiesc reputatia unei companii.
Asadar, cate feluri de oameni de PR exista astazi si cum ii putem folosi?

Prefer sa incep cu "Profesionistul" pentru ca el ar trebui sa reprezinte mai mult de jumatate din aceasta comunitate. Il recunosc usor agentiile, clientii si jurnalistii pentru ca el stie exact nevoile fiecaruia si impaca toate interesele fara sa lase impresia ca tocmai a facut o mare favoare cuiva. Este cel pentru care adevaratul client este publicul, de ale carui interese tine cont atunci cand propune ceva clientului sau jurnalistului. Este omul care se adapteaza cu usurinta la orice situatie noua, fara a avea aerul ca le stie pe toate. Dimpotriva - invata cu modestie atat de la client, cat si de la jurnalist. Stie sa asculte si sa intrebe poate mai mult decat sa vorbeasca. Apreciaza un sfat de la un jurnalist mai mult decat o stire publicata in numarul de maine si uneori se consulta cu colegii din presa ca sa-si valideze teoriile. Sunt multe lucruri care il definesc, insa probabil primele doua cele mai vizibile sunt atitudinea lui ca individ fata de partenerii de discutie si competenta cu care rezolva o ecuatie. El nu are nevoie de o descriere - il simti si-ti place fara sa-ti gasesti argumente cu dificultate.

"Mafiotul" - este specia cu cea mai rapida crestere din PR - un domeniu care se dezvolta numeric mai repede decat calitativ. Pe "Mafiot" il stiti - nu prea sta mai mult de un an intr-o agentie, pentru ca "oportunitatile" externe sunt mai tentante decat cele din interior. Cand isi schimba job-ul, neaparat aduce cu sine si un snop de prezentari interne, cel putin o baza de date si, daca se poate, macar un model de lucru al agentiei pe care tocmai a parasit-o. Ca sa-si justifice suta de euro pe care a negociat-o in plus, asterne pe masa proaspatului angajator o sumedenie de CD-uri cu care a plecat "de dincolo" si le foloseste ca si cand toate aceste instrumente nu ar fi rodul echipei pe care tocmai a parasit-o, ci consecinta fireasca a propriei sale genialitati. Dupa mai putin de un an, pleaca spre urmatoarea destinatie cu si mai mult mostre de inteligenta. Solicitat sa creeze ceva mai bun decat a reusit sa copieze intr-o seara in agentie, va genera doar replici palide a ceea ce a auzit candva, la o discutie cu colegii. Cu toate acestea, este specia cel mai greu de combatut.

"Juniorul" este cel cu sanse egale de a deveni un profesionist sau un mafiot. Oamenii cu forte crude ar trebui sa fie probabil targetul cel mai "vanat" de agentii. Uneori asa se si intampla, numai ca bietul junior poate sa ajunga intr-o agentie unde va invata sa foloseasca mai degraba tactici de gherilla decat arta ceremoniei ceaiului. Daca are norocul sa-si inceapa cariera intr-o echipa profesionista, atunci nu e nevoie sa-si faca griji in privinta viitorului. Incurajati acesti oameni sa devina niste profesionisti, fie ca sunteti jurnalisti, fie ca sunteti clienti sau agentii. Ei sunt cei care la un moment dat vor face ca nivelul serviciilor de PR sa ajunga acolo unde asteptati. Investiti in ei rabdare, exercitiu, cult pentru munca si respect pentru cei din jur. Chiar daca pleaca la un moment dat din echipa, vor fi consultanti care sa va faca cinste si care vor contribui intr-un fel sau altul la cresterea valorii acestei bresle.

"Expertul" este toba de carte, insa deseori calitatile umane nu-i pot egala pregatirea profesionala. Ce pacat, ar fi putut deveni chiar un profesionist! De ce nu e asa? Pentru ca in superioritatea lui bazata nu de putine ori pe lecturi de specialitate, cursuri universitare sau post-universitare, calificari ulterioare sau pur si simplu experienta bogata de lucru, uita ca PR-ul este o meserie facuta de oameni. Uita ca pregatirea profesionala continua trebuie sa-i modeleze si caracterul. "Expertul" vorbeste frumos, dar se comporta indoielnic. Are excese de zel, dar nu si de caldura umana. Condamna cu usurinta, fara sa invete ceva dintr-o intamplare. Are acea aroganta pe care i-o da CV-ul, dar ii lipseste empatia. Profesional este greu sa-i reprosezi ceva, insa uman nu stii de ce nu te simti confortabil in preajma lui. Este cel de la care un jurnalist poate sa afle cu usurinta ce urmeaza sa publice ziarul X, fara sa-si dea seama ca si el poate deveni victima urmatoarei turnatorii.

"Diletantul deghizat" este cel pe care il intalnim cel mai frecvent - el suna jurnalistii de la cotidiene numai intre orele 15.00 si 18.00, eventual ca sa intrebe daca a aparut stirea bazata pe comunicatul lui de presa. Iar daca faci greseala sa spui "da", atunci te roaga sa i-o trimiti si lui, "pe fax sau pe mail". Este cel care incepe un comunicat de presa cu background-ul de companie - intotdeauna superlativ - si pune stirea undeva catre sfarsit, poate nu o observa nimeni si bifeaza si el job-ul. Cel care intreaba obsesiv "cand o sa apara?" sau insista la telefon cu o poveste fara substanta. Cel care asigura clientul ca ii vor aprea fix 12,5 stiri dupa ce o sa dea el si nu altcineva comunicatul de presa si care gandeste in "press clipping" si nu in "business results". Asigura servicii de secretariat cu inalta calificare, dar, din pacate, e departe de a fi un partener strategic pentru un jurnalist sau un client. Se imbraca la patru ace, dar ii cade de pe umeri haina profesionistului.

Sa fie oare ceva de facut ca sa intalnim oameni compatibili cu agenda noastra de clienti, jurnalisti sau agentii de PR? E greu sa faci ceva la nivel de sistem, insa probabil ca teoria evolutiei speciilor ne poate servi drept exemplu: speciile nu dispar, ci doar evolueaza. Iar ca industria noastra de PR sa evolueze spre profesionalism, probabil ca exista cel putin un lucru pe care-l putem face: inainte sa ne decidem cu ce consultanti de PR vom lucra, fie ca suntem agentii sau clienti, sa intrebam jurnalistii ce fel de parteneri sunt acestia pentru ei. Raspunsul lor poate sa ne ajute sa alegem mai usor si, poate cu timpul, sa ajungem sa selectam cu dificultate doar pentru ca in piata vor fi doar profesionisti.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Sectiune

Dictionar


Comentarii

valentina gabriela buzdugan
acum 13 ani
si cine stie? poate ca situatia chiar asa va arata..!
Florin Plesea
acum 12 ani
Hmmm sunt intr-o stare din aia de reflectare, oare ce fac? o sa invat desul de multe? o sa ajung si eu ca astia "mari" de pe aici?.Sunt junior la o agentie.Sincer cei cu care lucrez chiar sunt profesionisti, incerc sa invat cat mai multe.Aveti grija ce mai scrieti,eu chiar incerc sa imi fac o parere citind despre domeniu.Ciao
Florin Plesea
acum 12 ani
oare e loc pentru nonconformisti in PR?
EmilC
acum 12 ani
si tu de care esti, eliza? :)
Ovidiu Bufnila
acum 12 ani
Dar Magicianul?
Dora Vulcan
acum 11 ani
Felicitari pentru articol. Surprinde excelent atat paleta de posibile portrete, importanta extraordinara a caracterului (pe care multi din interiorul profesiei il considera o slabiciune, asta daca fac abstractie de presiunile la care te supune angajatorul) si, cu subtilitate magistrala, dificultatile -intotdeauna fara nici un beneficiu- prin care trece un PR care se respecta. De fapt, un PR care se respecta niciodata nu are nici un beneficiu. Asta ar trebui sa li se spuna studentilor la PR, ca sa stie la ce se inhama. Felicitari, Eliza!

Un PR

Dora Vulcan
acum 11 ani
Scuze, Ovidiu. Ai perfecta dreptate. Cel mai adesea, pur si simplu trebuie sa devii un magician. In sensul cel mai profund si serios al termenului.

Merlinutz



Branded