Un exercitiu de imaginatie TV

"Nu-mi plac manelele, dar ii indragesc pe manelisti. Sunt niste personaje fabuloase, fara complexe. Am adus multi manelisti in emisiune fiindca asa era curentul in randul populatiei" - o explicatie foarte convenabila a lui Teo, intr-un interviu la Realitatea TV, atunci cand a fost intrebata despre invitatii emisiunilor sale. Cu ce sint fabuloase, draga Teo?! Ce va ramane in urma lor?

"Asta vrea publicul, asta i-am dat" spun tot timpul televiziunile, cand aseaza in grila tot felul de emisiuni mai mult sau mai putin vulgare… OK, dar pentru noi, personajele care vor si altceva, parerea noastra nu conteaza?! Nici macar sa raspundem la intrebarile mai usoare sau mai grele de genul celor de la "Vreau sa fiu miliardar" nu mai putem?

Ca om de vanzari, nu ma pot abtine sa nu ma gandesc daca putem oferi publicului si implicit clientilor de publicitate si unele statii TV care nu sint atat de mult conduse de "publicul larg". Solutia ideala: televiziunea de nisa.

Daca stai seara si butonezi telecomanda, poti foarte bine sa gasesti oameni fabulosi: familia Teutul - marii motociclisti ai Discovery Channel, suricatele de la Animal Planet, podurile impresionante de la Discovery Explorer, filmele lipsite de violenta si vulgar de la Hallmark, ca sa numesc numai cateva….

Care sunt motivele pentru care toate aceste canale intra in mix-ul TV al unui client?

As enumera 3 motive care dupa parerea mea sunt in top:

1. calitatea programelor si atingerea unui public foarte potrivit.
2. costurile inca scazute de cumparare a publicitatii pe aceste statii.
3. "deversarea" bugetelor de pe statiile mari, care incep sa se umple tot mai des.

In acest punct, dau dreptate colegului meu de la Cable Direct care sustinea ca sistemul actual de masurare a audientei nu ajuta statiile mici sa cuantifice foarte exact performantele lor, audienta medie a acestor statii fiind de cele mai multe ori subunitara. In aceeasi masura, importanta pe care ei o au in luarea unor decizii (in traducere libera: cati bani platesc pentru sistem, comparativ cu statiile mari) este foarte scazuta. Statiile mari suporta in jur de 60% din costurile sistemului de masurare, in timp ce restul de 40% sunt suportate de agentiile si statiile mici.

In aceeasi masura, munca depusa de o agentie pentru un media-plan pentru o statie mica este aproape la fel de complexa cat pentru o statie mare, iar banii aferenti acestei operatiuni sint mult mai putini (datorita bugetului mai mic angajat).

Solutii exista si ele ar putea justifica si cresterea costurilor de cumparare a publicitatii pe aceste statii:
- pentru a-si mari capacitatea de absorbtie a bugetelor, ar trebui sa ajute agentiile in munca de planning prin urmarirea livrarii de audienta pe parcursul unei luni (cel putin ARBOmedia asa face in acest moment cu statiile din portofoliu Hallmark, Jetix, televiziunea U)
- clientii de publicitate cu bugete medii ar trebui sa constientizeze mult mai bine faptul ca fragmentarea audientei este benefica pentru ei in primul rand, avand in vedere ca nu mai trebuie sa cumpare "audienta de balast" care inevitabil apare in difuzarile pe statiile mari.

In acest fel, statia are mai multe resurse financiare de imbunatatire a grilelor de program, multitudinea de alegeri pe care agentiile de publicitate le au la dispozitie le fac sa fie mult mai apreciate (si diferentiate) de catre clientii de publicitate in cadrul strategiilor pe care le prezinta, clientii de publicitate isi pot atinge mult mai bine obiectivele de marketing si nu in ultimul rand….noi, vanzatorii de publicitate TV, sintem mai cautati.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Sectiune



Related