Corinei Sârghi îi place mult să cânte în limba română și nu înțelege de ce toată lumea fuge de ea. Crede că e o limbă plină de adevăr și îi place să muște din fiecare cuvânt. Mai ales atunci când simte că unele cântece au fost scrise special pentru ea, cum e și Supărată sunt pe lume, piesa ei preferată din repertoriu. Corina se împarte în două lumi, una în care e alături de taraful ei, ca un destin ce i-a adus pe toți împreună, iar cealaltă, în care pianistul Cătalin Răducanu îi ghicește toate versurile și le așează pe nota perfectă.
Despre taraf nu știu ce să spun, mă observ cum mă învârt și cum încerc să patrund în alte lumi, cum îmi plac toate lumile muzicale, dar atunci când începe taraful să cânte lângă mine simt cum încep să capăt roșu în obraji, simt cum mă cuprinde o căldură în tot corpul, parcă, parcă, îmi vine să-i spun fericire.
Nu e fană muzică etno, poezii și citit de pe foi pe scenă și speră ca anul ăsta, daca se aliniază planetele, să scoată primul album. Povestea ei, pe firul muzicii, de la Dunăre la București, e mai jos.
