Anul acesta se fac șapte veri de când István Téglás a început să lucreze cu tinerii de la Ideo Ideis. A fost mai întâi trainer, acum este mentor, și încă de la primul atelier a fost uimit de modul în care adolescenții se aruncau în exercițiile propuse de el. Curioși, liberi, dăruindu-se total procesului.
Fragilitatea și diversitatea cursanților sunt de fiecare dată vizibile. István spune că unul dintre lucrurile faine la Ideo Ideis este că, uneori, mentorii nu fac imediat diferența între tinerii care vor să devină actori și cei care sunt acolo doar pentru experiența educativă a festivalului.
"De multe ori, cei de la care te-ai aștepta că se vor face actori, nu-și doresc o meserie în zona artistică. Deși talentul, înclinația, entuziasmul sunt evidente, nu mereu sunt tentați să meargă mai departe. În schimb vor să se facă actori cei care sunt mai nesiguri pe ei. Pur și simplu e vorba de o nevoie".
După fiecare ediție Ideo Ideis István Téglás rămâne cu aceleași gânduri despre fragilitatea umană și începuturile perioadei de adult, despre vârtejurile cu care vine viața și depășirea lor păstrând sensul unei experiențe ca cea trăită la acest festival.
