Acum vreo doua saptamini incepusem sa scriu despre reclamele la medicamente. Voiam sa deschid pledoaria adresindu-le citeva cuvinte celor care s-au ocupat de-a lungul timpului de imaginea lor. Imperativul era scurt: boala nu afecteaza intelectul targetului. Corolarul suna cam asa: nu toti neferictii cu temperatura sint o apa si un pamint.
Situatia se schimba pe pielea ta
Ei bine, de atunci citeva lucruri s-au interpus intre dorinta mea de a scrie si procesul efectiv. Iar o data cu ele mi s-a aratat si puterea supranaturala a industriei farmaceutice. Dupa cum spuneau comentatorii meciului Real - Steaua, "spaniolii au blestemat pamintul pentru Banel" si prin asociere gindul rau asupra pastilelor s-a intors impotriva mea. Valurile de temperatura si riurile de fluide nazale m-au fortat sa aflu pe pielea mea daca boala afecteaza intelectul au ba si daca toti muciosii sint o apa si un pamint. Concluzia a fost urmatoarea: el ramine viu, tu poti sa rizi cind vezi cum tuseste Lucica, dar disperarea cumpara toata lista cu antidoturi pe care memoria ta a inregistrat-o in timpul pauzei publicitare.
Norocul din farmacie
Datorita nenumaratelor permutari de Humex, Nurofen, Mucosin, Modafen, Coldrex, Paxeladine & co, mi-am putut recupera gindurile malitioase si, mai mult, le-am pus sefe pe tastatura. In aceste conditii, raportez urmatoarele. Hilare in sinea lor, dar si in comportament (vasazica insight, concept, slogan, executie), reclamele medicamentoase tintesc cuminti si nestingherite disperarea. Aceasta stare de fapt mai putin fericit este eldoradoul oricarui creativ, dar industria farmaceutica s-a nascut in scaldatoare. In cazul targetului ei, disperarea exista in doze generoase si naturale, nu mai trebuie sa o scoata nimeni cu inglita la suprafata, ea freamata pur si simplu in piepturile expectorante ale consumatorilor, asteptind sa fie exploatata.
Comentarii