În rare și fericite cazuri, pornește de la finalul materialului. Și, pentru că știe unde vrea să ajungă cu textul pe care îl scrie, restul procesului de lucru este mai ușor. Alteori, se luptă cu începutul poveștilor sale, dar, oricare ar fi cursul creației unui nou text, Ana Maria Ciobanu nu renunță la organizarea notițelor, transcrierilor și fotografiilor înainte de a da primul draft. Spune că îi este mult mai ușor să scrie o primă ciornă a materialului la care lucrează, dacă își transcrie notițele la cald, cât sunt încă vii în memorie.
Când documentează un subiect nou, le cere oamenilor pe care îi urmărește să o lase cât mai aproape de ei, în casele și viețile lor. Le observă traiul, le ascultă poveștile, muzica, felul cum vorbesc despre ei. Pentru că parte din munca de jurnalist, înseamnă pentru Ana Maria să ofere atenție și grijă oamenilor care nu au fost ascultați suficient.
”E un mare dar să poți să aterizezi în viața cuiva, să încerci să redai realitatea cât mai fidel posibil și să speri că niște cititori vor simți și înțelege ce ai trăit și tu în timpul documentării. Vibrez în fața poveștilor care mă duc într-un mediu viu și copleșitor prin multitudinea de detalii și narațiuni posibile”























