Adulții cu dizabilități au un viitor nesigur în România, riscând să ducă o viață dependentă de instituțiile statului, mai ales dacă atunci când cei care au grijă de ei nu mai sunt disponibili. Una dintre organizațiile care și-a asumat rolul de a-i învăța ce înseamnă un trai cât mai independent este Fundația de Abilitare Speranța din Timișoara, care își deschidea porțile pentru copiii vulnerabili în urmă cu 30 de ani. Peste 5000 de copii au fost ajutați, mulți dintre aceștia au crescut și a devenit evidentă necesitatea unui program pentru adulți.
Pandemia a afectat multe organizații neguvernamentale, unele și-au pierdut sursele de finanțare și nu au supraviețuit, altele au mers înainte cu greu. Nici actualul context de criză nu va fi mai blând cu ONG-urile. Diana Buta, Coordonator al Centrului de Intervenție Timpurie din cadrul Fundației de Abilitare Speranța spune că ei sunt dintre cei care au rezistat și au reușit să se adapteze schimbărilor, în ciuda greutăților din ultimii ani.
”Avem nevoie de programe care să sprijine activitățile pe care le desfășurăm; de un sistem al statului funcțional în această zonă; de oameni care se informează, citesc sau vizitează alte țări cu o minte deschisă și care se întorc pentru a pune în aplicare ceea ce fac alții bine”























