Muzical, Maria Simandi se situează undeva între jazz, RnB, soul, neo soul sau pop, dar în ultima perioadă a început să sune și un pic mai dark, mai minimalist, după cum ea însăși declară. Cu versuri despre impresii, sentimente și experiențele cele mai profunde, se lasă acompaniată de pian sau chitară, iar primul ei single, Lust/Love a fost lansat primăvara trecută.
"Momentan, sunt foarte deschisă la orice mă inspiră, nu mă mai limitez la nimic, e doar fun. Dacă-mi place cum sună, that's it. Nu mai iau atât de în serios, de viață și de moarte", spune Maria.
Recent, a trecut printr-o mare depresie, legat de felul în care se raportează la compozițiile ei, la comunitatea de jazz și cum ar trebui să sune o piesă ca să fie îndeajuns de bună, de complicată. Cum a reușit să treacă peste acest hop, cum vede industria și muzica ei în contextul actual, aflăm împreună mai jos. Până atunci îi puteți la follow pe Insta, Facebook și musai, Youtube, ca s-o și ascultați în timp ce-i citiți povestea.
De când mă știu mi-am dorit să devin cântăreață, cântam în permanență și îmi terorizam familia. Pe la 6-7 ani, tatăl meu m-a dat la ore de pian, pe care le-am urmat pentru o scurtă perioadă, mai degrabă la nivel amatoricesc. Cu toate astea, în mintea mea de copil decisesem deja că, într-un fel sau altul, o să fac muzică.
