Romanii s-au vazut dintr-o data pe o scena deschisa, in situatia imperativa de a spune ceva despre ei insisi unui auditoriu international, atat cu ocazia integrarii in Uniunea Europeana, cat si cu prilejul desemnarii Sibiului drept capitala culturala a Europei in 2007. Iar asta se intampla tocmai in mijlocul unei crize de identitate nationala.
Printr-un mare noroc, Sibiul s-a trezit, pur si simplu, in ipostaza de capitala europeana a culturii in 2007. Acum patru ani, Erna Hennicot-Schoepges, ministrul culturii luxemburghez din acea vreme, a propus Parlamentului European ca acest oras din Romania sa fie capitala culturala alaturi de Luxemburg si Grande Region. Iar Parlamentul a acceptat, "cazul" Luxemburg-Sibiu devenind un precedent, pentru ca in anii care urmeaza vor exista concomitent cate doua capitale culturale.
La baza acestei optiuni a fost ideea apropierii europenilor prin comunicare interculturala si, nu in ultimul rand, identificarea unei dimensiuni europene in cultura fiecarei tari, pentru ca si Uniunea Europeana este inca in cautarea unei identitati. Practic, o transpunere si in acest context a sloganului european "Unitate prin diversitate".
Fara fundal de BruckentHal
Insa Sibiul urma sa comunice complet separat de Luxemburg, iar pentru asta existau doar doua variante. Putea sa abordeze reteta clasica, adica poze si filmulete cu vestigii culturale, privelisti mioritice, imagini din spectacole, harti si artificii - utilizate de absolut toate capitalele europene - sau putea sa incerce un "disruption", cum spun publicitarii, adica ceva cu totul si cu totul nou. E drept ca prima varianta ar fi fost usor asimilata de politicieni, iar cea de-a doua ar fi putut fi riscanta.
