Ana Roxana nu se consideră un produs muzical, este ea însăși și e important să rămână așa. Versurile sale sunt inspirate din adâncul sufletului și din propriile trăiri. A plecat din România în 2008 pentru a-și face doctoratul în Olanda, iar după seri de jam și cântat alături de corul facultății, a pus mâna pe ukulele, a închiriat un teatru și a apărut și primul concert live.
"Pe viitor îmi doresc să fiu pe scenă mai des, dar totul cu măsură :). Și poate să am și alți muzicanți cu mine pe scenă. Ca repertoriu nu e o problemă, pentru că am extrem de multe cântece și nu le pot cânta pe toate într-un concert de durată normală", spune Ana.
Muzica este parte din vindecarea ei și este într-un continuu balans între proiectele personale, job și sunet. I-ar plăcea ca de partea de promovare să se ocupe altcineva. Important e să rămână conexiunea cu universul și restul vine de la sine. Povestea Roxanei, din cărucior până în prezent, mai jos.
Muzica a fost parte din viața mea de mic copil. Bunica mi-a povestit că fiind în cărucior îmi cântam singură cântece. Apoi am cântat mulți ani în corul de copii radio și apoi în corul școlii. În liceu am început să cânt solo. Am urmat un an de lecții de canto în clasa a 10-a și așa mi-am dat drumul la voce. În liceu am compus niște cântece și am și înregistrat la un studio în facultate în primii ani. Am cântat temporar și în niște trupe, dar atunci la mine focusul era pe studii.
