[Era Nesiguranței] Monica Jitariuc: România nu se va „salva” peste noapte, pentru că schimbările reale sunt procese de durată

Din multe puncte de vedere, traversăm vremuri mai bune ca niciodată în istoria omenirii, dar mai grele ca oricând. Trecem cu viteză prin crize multiple și totul este transmis live, pe rețelele de socializare. Oamenii puternici ai lumii și-au făcut un obicei din a emite în direct din rolurile lor, în fiecare moment. Este multă dezinformare în spațiul public, și, cu toate că suntem mai conectați între noi, suntem mai deconectați ca niciodată, crede Monica Jitariuc. Tendința către radicalizare și conflict crește și din modul în care alegem să traversăm crizele, fără răbdare și cumpătare, inflamați, reacționând visceral.

"Polarizarea nu dispare peste noapte, dar poate fi contracarată prin dialog bazat pe informații, date și argumente, nu sloganuri. În loc să căutăm doar vinovați, putem căuta soluții. În loc să alimentăm indignarea permanentă, putem construi punți", spune Monica.

Despre momentul istoric pe care îl traversează România acum, Monica spune că ne-am putea salva prin construirea unei societăți mai bune. Iar asta înseamnă un proces de durată, care vine cu transformarea și modernizarea statului. Dezbatem cu Monica Jitariuc, om de comunicare cu o experiență de 25 de ani, efectele crizelor multiple prin care trecem.

Din biografie, pe scurt

Fac comunicare de când mă știu profesional – adică de aproape 25 de ani. De patru ani sunt consultantă independentă de comunicare și mă concentrez pe comunicarea strategică. Lucrez cu organizații – fie ele companii, instituții publice sau organizații neguvernamentale – și cu liderii acestora și îi ajut să comunice transparent, empatic și contemporan cu toate publicurile lor. În plus, dezvolt și facilitez programe de capacitare. Fie că este vorba de workshop-uri, sesiuni de shadowing sau coaching on the job, creez experiențe de învățare personalizate, adaptate nevoilor și contextului fiecărei organizații. Abordarea mea este una practică, bazată pe claritate, dialog incluziv și strategie aplicată.

M-au format toate drumurile pe care am mers și toți oamenii pe care i-am întâlnit. Un lucru important în formarea mea ca profesionistă și ca persoană a fost și rămâne diversitatea – de cercuri, de contexte, de provocări pe care le accept.

Cum vezi prezentul

Crize multiple și provocări interconectate. Totul transmis live, non-stop. Printre multe lucruri, acesta e cu adevărat special la vremurile astea – broadcastingul non-stop. Unii dintre cei mai puternici oameni de pe planeta scriu 150 de tweet-uri pe zi (în zile lucrătoare). Istoria se fabrică în continuu și are mulți spectatori. Totul e branding. Soundbites. Buzzwords. Piața publică e acum infinită și otrăvită de dezinformare pe steroizi. În același timp, oamenii se adună grupuri-grupuri, în camere-ecou. Se aud doar între ei. Îi acoperă pe alții. Trăim vremuri mai bune, dar mai grele – suntem mai conectați ca niciodată și mai singuri ca oricând, mai informați și mai dezbinați, mai sănătoși și mult mai fragili.

Cele mai mari provocări

Sănătatea mintală, inegalitățile sociale și criza democrației sunt unele dintre cele mai mari provocări. Rețelele de socializare, spațiile toxice create acolo sunt de asemenea motive majore de îngrijorare – pentru copii, adolescenți și aduți. Când scriu aceste răspunsuri, ordinea lumii se schimbă și “status quo bias” sau “normalcy bias” este o provocare pe care o văd în jur. Așa numea epidemiologul Adam Kucharski tendința de a ne agăța de ideea că lumea funcționează în continuare la fel chiar și când are loc o schimbare radicală. Faptul că ne agățăm de iluzia că “lucrurile vor merge la fel, deși se întâmplă lucruri nemaiîntîmplate, extraordinare”, că minimalizăm crizele politice este o problemă care împiedică societatea să reacționeze la timp și să-și formeze mai repede anticorpi pentru manipulare și dezbinare.

Ce contează în vremuri incerte

Să fim oameni de treabă – asta contează și în vremuri certe, și incerte. Să ne vorbim frumos și nouă, și celorlați. Să ne facem fiecare treaba bine. Să prioritizăm relațiile reale, fizice, ochi în ochi cu oamenii. Să căutăm să ne întâlnim. Să ne prioritizăm liniștea din cap și din jur. Să ne punem întrebări. Să ne clarificăm valorile și să nu uităm că ele ne sunt cu adevărat valori atunci când le punem la încercare și pierdem ceva.

Ca să navigăm prezentul ne ajută să avem cu cine să povestim despre el și despre greutățile cu care vine, în siguranță, acasă, la muncă sau în alte contexte. Și mai contează mult să citim, să facem terapie dacă ne permitem și să avem încredere că o să o scoatem sigur la capăt cumva – viața e pe zile.

Abilități și aptitudini de ajutor în verificarea informațiilor

E util să înțelegem cum funcționează algoritmii social media. Ne ajută gândirea critică și discernământul informațional. Abilități de comunicare ne sunt tuturor mai necesare ca nicicând – să știm să ne certăm și să ne împăcăm, să știm să comunicăm clar, structurat, concis, să argumentăm, să empatizăm, să ascultăm și să colaborăm – iată niște aptitudini care pot fi de folos.

Importanța informării temeinice

Dintotdeauna a fost important să știm pe ce lume trăim. Azi este foarte complicat. Confiscarea vocabularului, a termenilor, suprapunerea discursurilor și un infinit joc de oglinzi creează realități paralele în care adevărul și încrederea oamenilor au de pierdut. Pentru informare, am încredere în oameni și organizații pe care le aleg cu atenție după reputație, istoric, valori.

Fascinația românilor pentru personajele extremiste și apărarea democrației

Avem o fascinație pentru soluții miraculoase, providențiale. Ele nu există, dar noi ne le credem – o fi de la educație, de la sărăcie, de la disperare sau traume adunate de zeci de ani- comunism, tranziție, exod.

Cât despre apărat democrația – e important să investim în anticorpi – presă responsabilă, societate civilă bine organizată și dezvoltarea spiritului civic.

Tendința tot mai accentuată către conflicte. Ce facem cu ea

Tendința spre conflict și radicalizare nu este doar un efect al crizelor, ci și al felului în care alegem să le traversăm – împărțiți în tabere, reacționând rapid și visceral, fără să ne mai ascultăm unii pe alții. În loc să ne definim doar prin opoziție față de „ceilalți”, poate ar trebui să începem prin a ne cunoaște mai bine – propria istorie, comunitățile din jurul nostru, realitatea din spatele temelor care ne divizează.

Polarizarea nu dispare peste noapte, dar poate fi contracarată prin dialog bazat pe informații, date și argumente, nu sloganuri. În loc să căutăm doar vinovați, putem căuta soluții. În loc să alimentăm indignarea permanentă, putem construi punți. E mai greu decât să dăm vina pe „ceilalți”, dar e singura cale prin care mai putem trăi împreună, nu doar unii împotriva altora.

Dezvoltarea gândirii critice

Întrebările sunt cea mai bună cale de dezvoltare a gândirii critice. Să nu luăm lucrurile așa cum ne sunt servite, ci să facem efortul de a judeca cu mintea noastră, a căuta argumente pro-contra, interese din spatele celor ce ne servesc. De multe ori, follow the money or the power e un cadru bun pentru gândirea critică.

Detalii prin care identifici manipularea și propaganda

Urmăresc pe termen lung și parcurg perspective cât mai diverse. Mă uit la istoric, dar și la prezent. Mă uit la cum vorbește o persoană și ce zice. Urmăresc interviuri întregi, nu doar cut-uri. Evit afirmațiile alarmiste, identific agende ascunse și încerc să înțeleg cadrul mai larg al declarațiilor. Caut fapte. Mă uit după date.

Cum îți cultivi reziliența

Îmi cultiv reziliența observând și învățând din (aproape) fiecare experiență. Văd ce trăiesc ca parte dintr-un proces mai lung, nu ca pe momente izolate de succes sau eșec.

Fac cât pot mai bine acum, știind că atunci când voi ști mai bine, voi face mai bine.

Ce te ține lângă optimism, în aceste vremuri deloc plictisitoare

Sunt puține fire de speranță. Tinerii sunt o sursă de optimism – îi văd în organizații neguvernamentale, în stradă sau pe internet luând atitudine cu petiții sau emoji-uri. Uneori funcționează și schimbă lucruri. Energia și creativitatea lor mă inspiră.

De unde ar putea veni salvarea României

România nu se va „salva” peste noapte, pentru că schimbările reale sunt procese de durată. Construirea unei societăți mai bune înseamnă reforme profunde, modernizarea statului și, poate cel mai greu, recâștigarea încrederii – atât în instituții, cât și între oameni.

Este nevoie de consecvență, de proiecte pe termen lung și de implicare constantă, nu doar de momente de entuziasm. Salvarea nu este un eveniment singular, ci un drum lung, în care fiecare pas contează – fie că vorbim despre educație, economie, administrație sau cultura civică. Și, oricât de lent ar fi progresul, el este posibil doar dacă refuzăm resemnarea și continuăm să lucrăm la ceea ce poate deveni mai bun.

Kit de supraviețuire - cărți, podcasturi, surse de informare

Cititul mă ajută foarte mult. Citesc dimineața și seara. Noreen Hertz, “Secolul Singurătății” am terminat recent și recomand pentru o înțelegere a relațiilor dintre oameni și a impactului tehnologiei asupra lor. Podcasturi ascult Ezra Klein și Sam Harris, Mihai Radu “Ce Ne Enervează” și Judecata de Acum. Newslettere multe, dar musai citesc News&Spice, Drepturi și Strâmbe, draft four a lui Lupșa sau Dincolo de tăcere, Oana Sandu.