Iulia și Victor Fulicea sunt un cuplu de arhitecți care îmbină pasiunea pentru diverse zone creative precum arhitectura, design-ul de interior, scenografia sau design-ul de costume. Anul acesta, Iulia și Victor sunt nominalizați la Premiile Gopo în categoria Cele mai bune decoruri pentru scenografia filmului „Anul nou care n-a fost”. Este a doua nominalizare pe care o au împreună și a patra pentru Iulia. În 2024 au fost nominalizați pentru cele mai bune decoruri cu filmul „Încă două lozuri”, iar Iulia a fost nominalizată și pentru cele mai bune decoruri și cele mai bune costume, cu filmul “„Spre Nord”. Ea a mai lucrat ca scenograf la filmele „O lună în Thailanda” și „Balaur” și a semnat costumele filmului “Povestea unui pierde vară”.
Absolvenți ai Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, Iulia și Victor Fulicea au o îndelungată experiență de lucru ca arhitecți și designeri de produs, dar și ca scenografi pentru reclame, videoclipuri, scurtmetraje sau filme de lungmetraj.
Pentru „Anul Nou care n-a fost” au construit împreună o amplă scenografie, pornind de la o riguroasă documentare și ajungând la elemente și soluții neașteptate. Au folosit ca inspirație locuințe ale prietenilor și cunoscuților, au cercetat fotografii de arhivă, au realizat de la zero un studio, având ca bază fotografii din epocă și au reușit să construiască, treptat, un univers complex, populat, milimetric, cu obiecte din perioada acțiunii: decembrie 1989.
Cum ați captat esența vizuală a României anilor '80 în decorurile pentru „Anul Nou care n-a fost"
Amândoi eram copii la Revoluție, dar avem multe amintiri din acea perioadă.
Pentru fiecare decor am combinat amintirile noastre cu amintirile lui Bogdan, încercând să le împărțim pe personaje. De exemplu, Bogdan avea o amintire cu o bibliotecă plină de casete video, pe care i-am repartizat-o regizorului de televiziune Silvestru (Mihai Călin). Noi ne aminteam un tapet cu un peisaj de toamnă, pe care i l-am pus pe perete lui Dincă (Iulian Postelnicu). Mai erau detalii precum alimentara cu rafturile ei pline cu creveți expandați, pachetul de Kent care nu se fuma ci se folosea pe post de mită.
Apartamentele din film sunt inspirate din locuințele prietenilor părinților noștri, ai vecinilor și cunoscuților pe care i-am asociat cu diverse personaje. Mobilierul și obiectele pe care le avea lumea în casă, erau destul de strâns legate cu nivelul lor social și economic. De exemplu, unii puteau avea bibelouri și flori de plastic iar alții vinyl-uri și casete video. Cărți aveam cu toții pe atunci, nu musai aceleași. Ce este caracteristic perioadei este că nimeni nu arunca nimic, iar apartamentele erau încărcate de toate obiectele acumulate în timp.
Procesul de cercetare și documentare
La începutul perioadei de documentare ne-am uitat pe pozele și diapozitivele pe care le aveam din familiile noastre, ne-am uitat la multe filme a căror acțiune se desfășoară în anii 80, în România și în Blocul Estic, la filme documentare despre acea perioadă și despre Revoluție. Am căutat poze pe Internet și am făcut fișiere cu referințe pentru fiecare locație. Studioul TVR a fost recreat în baza a două fotografii făcute de un fotograf francez în decembrie 1989, pe care le-am cumpărat. Camerele de filmat TVR, pupitrul de montaj și peretele de monitoare au fost recreate, printate 3D, după imagini de arhivă.
Cel mai complex decor pe care l-ați creat pentru film
Cel mai complex decor a fost refacerea studioului TVR și al camerei de regie de platou. Bogdan și-a dorit ca în timpul filmării să apară live, pe peretele de monitoare, ce se întâmpla în studio. Pe fiecare machetă de cameră a fost prinsă o cameră de filmat care transmitea către monitoare ce filma.
Am refăcut decorul „Plugușorului patriotic”, camerele de filmat, masa de montaj și panoul de monitoare. O parte din aceste operațiuni le-am făcut în perioada de pauză dintre cele două calupuri de filmare. Camerele TVR de exemplu au fost proiectate de noi și executate din MDF, print 3D și metal, de colaboratorul nostru Matei Turdean, vopsite în șapte straturi ca să arate cât mai autentic.
Obiectele vintage
Din fericire, în România există o comunitate foarte mare de colectionari de obiecte vintage. Ei pot fi găsiți atât online cât și în târguri. De asemenea am vrea să le mulțumim membrilor echipei de filmare care au adus și ei diverse obiecte pe care le aveau pe acasă.
Pe lângă Bogdan care a adus multe lucruri de acasă, am vrea să o menționăm pe Roxana Ardelean care a strâns și adus obiecte vechi pe care le-am folosit în film.
Aproape toate lămpile din film sunt împrumutate de la Laura Paraschiv de la magazinul Circa 1703-3071 iar globurile de Crăciun, de la Irina Florea (Facebook 1981).
Parte din aceste obiecte le puteți vedea până joi 17 aprilie la expoziția „Erori au fost, erori sunt încă”, organizată de noi împreună cu Bogdan Mureșanu și Dana Anghel, la invitația The Institute, în Amzei Creative Corner.
Colaborarea cu regizorul Bogdan Mureșanu
De la primele întâlniri cu Bogdan Mureșanu am avut plăcuta surpriză să aflăm că ne place aceeași muzică, avem repere culturale comune și că, pe scurt, vorbim aceeași limbă.
El ne-a povestit mult despre personaje, așa că am încercat să intrăm în „pielea lor” și să ne imaginăm în ce fel de spații ar locui. Fiind compatibili ca gusturi cu Bogdan și înțelegând ce își dorește să transmită, nu a trebuit să cerem în permanență aprobare, ceea ce a făcut ca lucrurile să avanseze cu rapiditate. Volumul de muncă în departamentul de Scenografie fiind foarte mare și ritmul foarte alert, a ajutat foarte tare buna comunicare cu regizorul.
Intenția noastră a fost ca toate decorurile din film să contribuie la poveste. Sperăm că am reușit.
Procesul creativ în echipă
Încă de la începutul proiectului am împărțit ce trebuie făcut în așa fel încât să câștigăm timp. Unul făcea cercetare, celălalt „spărgea” scenariul și făcea liste cu ce trebuie închiriat, cumpărat și produs. Ne-am împărțit decorurile de care ne-am ocupat fiecare dar ne-am sfătuit în permanență. Avem gusturi și educație estetică similare și ne completăm reciproc.
Cea mai mare provocare logistică în crearea decorurilor pentru acest film
Cea mai mare provocare a fost timpul foarte scurt în care trebuiau să fie gata decorurile, în special în ultimul calup de filmare (Unit 1, pe generic). Practic am pregătit decorurile și am strâns ce se filmase deja în paralel cu filmarea altor secvențe. Nu am fi reușit fără super echipa de recuziteri condusă de Bogdan (Body) și Laurențiu (Nini) Dumitru. În plus, noi am făcut și printat toată grafica, ceea ce a accelerat ritmul de execuție și a adus bogăție de detaliu. Cum mai prindeam un moment liber, mai făceam un poster, un ambalaj, un loz în plic sau o inscripție.
La acest proiect am făcut tot posibilul să avem decoruri cu cât mai multe detalii și amănunte autentice. Am încercat să facem cât mai puține compromisuri, chiar dacă viteza și ritmul în care am lucrat au fost halucinante. Nu apelăm la trucuri ale meseriei, ci suntem implicați și organizați, alături de o echipă capabilă și entuziastă. Pe lângă acestea, este importantă comunicarea și compatibilitatea cu regizorul. Decorul are menirea să susțină povestea, chiar și din umbră, fără să distragă atenția de la subiect.
Echilibrul dintre autenticitatea istorică și necesitățile practice ale filmării
Multe obiecte și decorațiuni din anii 80 se mai produc și astăzi. Chiar dacă au existat pe rețelele de socializare oameni care au criticat diverse elemente care apar în film pe care le-au recunoscut ca fiind de la diverși producători contemporani, acele obiecte existau atunci.
De exemplu, imprimeul floral mărunt este un model textil interbelic, iar cănile ceramice ornate cu minereu de metal se găseau la Fondul Plastic în comunism și se mai produc și astăzi, inclusiv în ateliere de creație. Ne-ar fi plăcut să fi avut mai mult timp de pregătire la acest proiect, dar în condițiile date, credem că am făcut maxim ce se putea face.
Dacă ar fi să alegeți un singur decor care să reprezinte munca voastră la acest film
Așa cum filmul este un puzzle de întâmplări și personaje, la fel și decorurile din acest film formează un „patchwork” și împreună descriu o perioadă. Nu am putea alege un decor pentru că ele funcționează împreună.
Cum contribuie decorurile la experiența emoțională a spectatorului
Spectatorii au recunoscut ceasul pătrat Selva, cutia de alifie chinezească sau cea de bomboane gumate mentolate, acoperite cu zahăr, feonul Diana, pachetele de țigări Kent, Golf, Carpați, Rothmans, stiloul chinezesc, stiloul panda, penarul de lemn, toate cărțile de copii din librării și așa mai departe. Le puteți vedea pe toate la Amzei Creative Corner, până pe 17 aprilie.
Cum v-a influențat experiența lucrului la „Anul Nou care n-a fost"
Acest film a fost primul la care am lucrat împreună, în același timp, ca scenografi. Am aflat despre noi că deși avem fiecare personalități bine conturate și opinii puternice, suntem compatibili și putem colabora eficient.
Fiecare proiect este diferit, dar ce rămâne de la acesta este necesitatea unei bune colaborări cu regizorul, încrederea reciprocă și compatibilitatea estetică, în special când timpul este limitat.
Deasemenea, este foarte important de menționat meritul echipei de Construcție decor, Set dressing și de Recuziteri cu care colaborăm, cărora am vrea să le mulțumim din nou:
Unit 1: Bogdan (Body) Dumitru, Laurențiu (Nini) Dumitru, Angel Pila, Nicolas Pila, Niculae Dobre, Alexandru Simion, Matei Turdean;
Unit 2: Costin Drăgan, Florin Mirgheș, Justin Petcu, Andrei Porumbelu, Matei Turdean.
Nominalizarea la Premiile Gopo
Ne bucurăm de toate cele treisprezece nominalizări primite de film, la Premiile Gopo. Am mai fost nominalizați și anul trecut pentru scenografia filmelor „Încă două lozuri” și „To the North”, dar percepția importanței decorurilor rămâne una personală și nu credem că se modifică cu o nominalizare. Ne dorim să lucrăm din nou cu regizori și producători care înțeleg importanța și apreciază munca fiecărui departament în parte, inclusiv al Scenografiei.
