[Hai cu votul] Bogdan Ciuclaru: Mi-ar plăcea să conștientizăm valoarea reală & colectivă a participării individuale la mersul cetății, să ne bucure că suntem încă întrebați

Să ne reamintim, mai ales înainde de în turul din 18 mai, că votul este o libertate câștigată. Și o șansă de a-l vota pe cel care vrem să ne reprezinte fiindcă este în acord cu valorile și principiile noastre, pentru că promite să aibă grijă de privilegiile pe care le-am câștigat ca nație democrată. Votul nu este o armă, zice Bogdan Ciuclaru, și nu-i vede funcția de pedeapsă, ci de a învesti pe cineva cu responsabilitatea de a ne reprezenta.

„Ștampila apăsată pe buletinul de vot e peste orice minut de celebritate câștigat pe net. E o stare de spirit…civic. E participarea concretă și responsabilă la o convenție, la un act administrativ. Iar acel act stipulează ceva de genul: Uite, asta vreau eu! Pe acesta mi-l doresc în funcția cea mai înaltă”, spune Bogdan.

Bogdan Ciuclaru este om de radio și implicat civic prin vocea sa. Vorbim cu el în continuare despre contextul socio-politic curent și despre importanța votului.

Primul vot

Îmi amintesc de votul Vadim vs Iliescu. A scăpat cineva definitiv de emoțiile de-atunci? Din punctul ăsta de vedere suntem niște oameni prinși într-o buclă, într-un Matrix din care nu reușim să evadăm. Și la asta nu am azi nicio soluție.

Cum te raportezi acum la politică. Implicat sau pe margine?

Mereu am fost implicat. Am scris, am tras de mânecă, am satirizat și am și ieșit în stradă. Dacă cele întreprinse de mine n-au avut efecte civice, ele sigur au avut efecte terapeutice în sensul că am „strigat” la tribuna imaginară pe care toți o avem pe persoană fizică.

Crezi în puterea votului de a schimba ceva?

Cred în utilitatea exercițiului votului și militez pentru practicarea lui. Dacă ne pierdem apetitul pentru a merge la vot intrăm în hora complicității împreună cu categoria politicienilor care participă la degradarea democrației. Vrem asta?

Nu m-aș agăța de puterea, de valoarea nominală a votului. Mi-ar plăcea să conștientizăm valoarea reală & colectivă a participării individuale la mersul cetății, să ne bucure că suntem încă întrebați/consultați. Are sens ce zic?

Gânduri de la primul tur al acestor prezidențiale și înainte de turul al doilea

Încep cu gândurile pentru Turul 2, care-mi sunt în plină fierbere. Principala problemă e că oricare va fi președintele, el ar avea, măcar la nivel teoretic, de rezolvat următorul task: să facă din două lumi, din două tabere polarizate, înverșunate chiar, o țară coerentă, o țară capabilă să construiască.

Personal sunt îngrijorat în legătură cu traiectoria pe care și-o doresc semenii mei pentru această țară. Și aș fi fost cu-adevărat liniștit dacă am fi avut instituții puternice care să ne mențină parcursul european. Dar acum, de exemplu, abia începe plata pentru cât am fost de vulnerabili în decembrie 2024.

Revenind la votul din 4 Mai, mă înscriu lejer, fără nicio remușcare, în rândul celor care au avut de reglat ceva cu partidele-sistem.

O analiză a vremurilor pe care le trăim

Suntem în faza în care cade tencuiala, cad pereții și toată lumea fuge de responsabilitate, deși secvențele și alianțele bizare, consumate în trecut, se întâmplau sub umbrela și pentru o presupusă stabilitate. Unde e stabilitatea promisă? Ce naiba s-a consolidat pe timpul stabilității?

Rotativele, schemele, aranjamentele făcute la adăpostul stabilității au cam iritat populația.

Și, dacă ne uităm către viitor, suntem în același film, în același banc prost. Un suveranist și un pro-european intră într-un bar. Și barmanul le zice: beți și spargeți ce vreți, că oricum nota n-o plătiți voi.

Mă deranjează profund că oamenii de rând au rămas fără repere. Credibilitatea poate fi pulverizată cât ai zice sau ai face Tik Tok. Iar turbosuflanta cu bani a ridicat fusta multora și ce s-a văzut e și de râs, dar și de plâns.

Când o să se tragă cortina, când o să lăsăm în urmă procesele electorale o să rămânem doar cu reclamele la pariuri și medicamente. Pentru că suntem săraci în țeluri comune, pentru că am ajuns cu conspirația până într-acolo încât standardele vieții occidentale ni se par atentate la valorile noastre tradiționale.

Trăim cu toții într-un calup de duplicitate. Pro-europenii tolerează tâmpenii, anulări, abateri, iar suveraniștii visează la aprobări în engleză și la o internaționalizare sau o aliniere globală a revanșelor naționaliste. Suntem indulgenți în bula proprie și necruțători cu tabăra cealaltă. Suntem derutatați de propagandă, dar postăm doar certitudini.

De ce crezi că sunt oameni care nu votează

Aș prefera să cred că acești oameni nu există. Că sunt personaje generate de calculator, că sunt parte dintr-o simulare a unui joc video. Ei sunt acolo ca să întregească imaginea unei vieți complete, să genereze trafic pe străzi, să plătească taxe, să aibă mișcări random pe hartă. Nu pot să le înțeleg sau scuz absența, dar precis știu ei ceva mai mult sau mai bine decât mine. Votul, cred că ar trebui să ne amintim, chiar e o oportunitate. Nici pe departe nu sunt de-acord că e o armă. Că el n-are neapărat funcția de a pedepsi, ci pe aia de a desemna pe cineva să te reprezinte.

În linie dreaptă. Posibile demersuri pentru a mări prezența la vot pe 18 mai

Să-i facem pe oameni să înțeleagă că spitalul, strada și școala așa se construiesc. Cu fundația, cu prima cărămidă pusă de noi. Prin vot, prin taxe și permanentă presiune publică. Altfel, d-aia își permit între secvențele electorale să trândevească unii pe banii publici, pentru că noi nu-i copleșim cu implicarea noastră publică. Sincer cred că și școala și media (mai ales sectorul public) au menirea asta de a impulsiona participarea la mersul societății. Bine, asta ar fi în constrast cu un bondar-trântor politic, trezit după 10 ani de zile, dornic să ne conducă țara. Sau cu masele ținute captive și manevrate la comandă.

Ar fi drăguț să putem face o rechemare în service pentru fiecare cetățean. Să ni se facă revizia civică. Să ni se schimbe filtrele și uleiul și să ni se verifice toți senzorii. Poate avem vreun gunoi “pe țeavă”, poate ni s-a stricat ceva la demarajul spre secția de vot.

Cum sunt conversațiile tale cu cei care nu votează

Am respectat decizia apropiațiilor apropo de (ne)participarea la vot, dar nu m-am ferit să le dau pe whatsapp coordonatele cu cea mai apropiată secție de votare. Un fel de help you to help us.

De ce e important pentru tine să votezi

Pentru că ștampila apăsată pe buletinul de vot e peste orice minut de celebritate câștigat pe net. E o stare de spirit…civic. E participarea concretă și responsabilă la o convenție, la un act administrativ. Iar acel act stipulează ceva de genul: Uite, asta vreau eu! Pe acesta mi-l doresc în funcția cea mai înaltă!

Mesajul tău pentru cei care te urmăresc. De ce e important să voteze

Mie mi-ar plăcea să voteze oamenii pentru confortul lor. Efort pentru confort. Adică vom putea avea confortul de a cere după ce facem efortul de a da…reprezentativitate. Vreau ca lumea să voteze pentru că e pur și simplu mișto să decizi pentru viața ta, pentru strada ta, pentru blocul tău, pentru grupul de prieteni. Imaginează-ți că rămâi fără vot când ieși cu prietenii la terasă și mereu mereu, comandă altcineva pentru tine. Să comande ce vor, că eu oricum nu mănânc sau oricum nu fac ăștia mâncarea bine și chiar dacă îmi place ăștia tot ne fură la cântar!