[Radio Love] Bogdan Ciuclaru: Au fost şi vremuri mai bune. Azi nu e cel mai mișto peisaj din istoria radioului românesc

Bogdan Ciuclaru vine de la Târgoviște, unde a descoperit radioul chiar din gimnaziu. A intrat în aer pe la 20 de ani, cu o emisiune pentru studenți făcută la Minisat Târgoviște. 18 ani și 7 posturi de radio mai târziu face parte din echipa Matinalului de la Digi FM, alături de Bogdan Miu, Cătălin Striblea și Beatrice Ghiciov. Iar radioul rămâne, încă, marea sa pasiune.

Ziua sa de muncă, deși nu simte radioul ca pe un job clasic, începe foarte devreme în eter și se încheie seara. Atunci scrie glume pentru emisiunea de a doua zi. În plus, face documentare și propune colegilor subiecte fierbinți, deci este nedespărțit de radio și de a doua sa familie. Asta spune că înseamnă echipa pentru el.

”Cu colegii de radio îmi petrec mare parte din timpul zilei şi mă bucură că această cealaltă familie are grijă ca atmosfera să fie plăcută. În plus, radioul este locul în care îți dezvolți creativitatea și personalitatea. La radio te preocupă viața. Calitatea ei. De asta îi faultez des pe cei care atentează la bunul mers al lucrurilor în societate”.

Pe lângă om de radio, Bogdan Ciuclaru este, sporadic, creator de conținut online și face copy pentru diverse spoturi publicitare. De Ziua Radioului, vorbim mai multe cu el despre iubirea de radio și despre cum au evoluat lucrurile peste ani, de la Jessica Jay  și ”Casablanca” la nevoia de povești a ascultătorilor.

Începuturile în radio

Sunam la emisiunile de seară pentru a câștiga casete audio. Apoi, cam prin clasa a-VIII-a am și fost invitat la un post local, pentru a discuta despre niște proiecte dedicate tinerilor.  Pot spune că, de când mă ştiu, am fost fascinat de radio, prin gimnaziu deja ascultam posturile locale din Târgoviște, dar și pe cele din București.

Cu ajunsul la radio e o poveste pentru că  am făcut-o urmând un traseu ușor ocolit: Facultate de Jurnalism - Ziar local – Radio. Și cam aşa am prins o oră de emisie, miercurea, cu un proiect dedicat studenților.

De ce radio și nu altceva

Îţi zic o treabă, din suflet: Pentru că e cool. De fapt, expresia autentică e că la radio e mișto, frate! Aşa a fost mereu. Aşa am privit eu radioul, ca o chestie aspiraţională. Radioul şi agenţiile de publicitate. Pe ambele le-am admirat, în ambele mi-am dorit să intru pentru a le respira aerul.

Revin... la radio nu se vine la serviciu. Sau o poţi face aşa doar în sensul în care atitudinea ta faţă de job e una 100% profesionistă. Cu colegii de radio îmi petrec mare parte din timpul zilei şi mă bucură că această cealaltă familie are grijă ca atmosfera să fie plăcută. În plus, radioul este locul în care îți dezvolți creativitatea și personalitatea. Îți cam hrănește ego-ul.

Primele amintiri din radio

În afară de emisiunea de miercuri pe care o aveam la radioul local, dedicată studenților din Târgoviște, mai prestam la microfon si noaptea, după ora 23. Primele melodii difuzate? Asta e complicat de scos din cutie. Dintre cele românești, Paraziții și BUG Mafia, Vița de Vie cu ”Basul și cu toba mare” sau ”Sunetul mai tare”. Multe trupe și mulți artiști care aveau multe de spus.  Dintre străini, Michael Jackson, Fun Factory sau Jessica Jay – ”Casablanca”. Ha ha ha! Ca la nuntă. :)

Despre primii invitați ce să îți zic? Printr-o minune, am reușit să am, acolo la Târgoviște, niște interviuri de palmares cu Nadia Comăneci și Cristian Țopescu.

Interesele de început

Mă preocupa să mă aud, să vorbesc! Citeam chiar și anunțurile de reconversie profesională ale casei județene pentru ocuparea forței de muncă. Făceam teren, cu reportofonul, pe la partidele politice. Radioul era fain și foarte influent în comunitate. O forță chiar.

Ce greșeli ai făcut

Cele mai tari greșeli, evident. Microfon deschis și limbaj nu tocmai decent. Culmea, aici la București, la Guerrilla. Calea jos, capu’ sus, că oameni suntem. Apoi am nenorocit un jurnal de știri, la 7 dimineața, la un post sobru, național. Nu vă zic cum.

Ca să ajungi un bun realizator trebuie să faci lucruri memorabile. Chiar și greșeli. Dar greșelile să fie puține, iar momentele bune să ți se întâmple constant. Eu, de exemplu, mă consider un bun DJ care are zile în care sparge bariera mediocrității prin ceva tușe de satiră și umor. Am învățat să fiu sincer, natural, vesel și, câteodată, tăios. Cu asta mă ocup. Să îți fac un transfer de zâmbet, de energie pozitivă.

Preocupările de acum

La radio te preocupă viața. Calitatea ei. De asta îi faultez des pe cei care atentează la bunul mers al lucrurilor în societate. Am făcut o perioadă de timp revista presei (știți că era o treabă cu chestia asta, când se treceau în revistă titluri de ziare?) iar acum am destul de des interveții în care satirizez și duc până la ridicol faptele bravilor conducători.

Brandul personal și omul de radio

Contează. Dar îl au foarte puțini. Andrei Gheorghe avea brand personal. Și încă unul solid. De intelectual, de exemplu. Restul au notorietate. Îi știe lumea de pe la tv sau radio. La ce este bun un brand personal în fața microfonului? Păi la validarea lucrurilor. La un morning show, de-exemplu, nu poți funcționa fără să ai ceva lecturi, ceva background și ceva experiențe trăite, pentru că nu poți transmite ceva autentic. Nu poți sta exclusiv pe script.

Proiecte, preocupări, like-uri din afara radioului

Familie, soţie, copil de grădiniță. Şi foarte puţin timp pentru evenimente, cărţi, politică sau sport. Sunt totuşi câteva evenimente pe care îmi face și placere și bine la cap (sau la portofel) să le bifez, să le prezint. Foarte rar mi se întâmplă să ofer consultanță brandurilor pe activări sau proiecte speciale. Și dacă m-au plăcut clienții, s-a întâmplat de am reușit să am grijă, cumva, și de prezența lor în online.

Reclame, brand endorsment, cauze susținute

Fac endorsement, dar, meteorologic vorbind, răzleț. Sunt și scump și prea mic (de înălţime!). A râs cineva? Tu, acolo, cu mustaţă... nu strâmba! Vorbes serios. Mi-am asociat numele cu puțini clienți, îi numeri pe degetele de la o mână, dar nici nu caut să fiu cățelușul care aduce pentru oricine bățul, prin parc.

E frumos să te caute banii, dar e plăcut şi să îți alegi brandurile, produsele și evenimentele. Iar asta e dificil de construit pentru că, în cazul meu, nici notorietatea și nici  dimensiunea comunității de fani virtuali nu reclamă o invazie de oferte. Selectiv, pe secetă... asta înseamnă să te pretinzi …mafiot, mulţumit și cu ceva timp liber.

Daaar, lăsați clienții și reclamele să vină la mine și la radio-ul unde lucrez! De ce? Pentru că, sporadic, mai aduc și eu o foarte modestă contribuție în zona de copy pentru câteva spoturi. Mai multe de radio şi extrem de puține care au prins sticla. Mai scriu deci un promo, mai pun o voce, mai trece timpul. :)

O privire de ansamblu asupra radioului românesc

Cum să-ți zic ca să nu par chiar critic? Au fost şi vremuri mai bune. Azi aș zice că nu e cel mai mișto peisaj din istoria radioului românesc. Îmi place la radio că rămâne totuși un bun companion, un prieten care se străduiește să rămână acolo, chiar dacă lumea îl mai lasă din mână pentru site-uri și rețele sociale. Radioul e tovarășul care te-așteaptă cuminte în mașină și cred că pentru asta încă îi mai sunt ceva cetățeni recunoscători.

Senzaţia mea e că ăia mari nu mai au chef de joacă aşa cum aveau pe vremuri. Cred că am devenit niște conformiști pe care insă nu i-aș acuza prea tare pentru că în timpul ăsta radioul a devenit mai atent la cifre, la dorinţele publicului.

Ascultătorul român de radio

Când am început eu, prin anii 2000, de la radio venea muzica. Era cam principala sursă de muzică. Se strecurau și informații, dar obiectul principal era muzica. Acum muzica vine în doze mari și din online. Așa că radioul pune acum lângă muzică latura umană. Prin urmare ascultătorul vine acum la un anume post de radio după unul sau mai mulți oameni.

Îmi place de cutare ascult și radioul la care cutare are emisiune. Oamenii ascultă pe drum spre birou, la birou și pe drumul de întoarcere către casă. Foarte puțini, spre deloc, mai sunt cei care au legătură cu lumea, de la ei de-acasă, exclusiv prin intermediul radioului.

Ce își dorește consumatorul de radio

Mi-ar plăcea să ştiu. Aşa că speculez. Ascultătorii cred că vor tonus, stare de spirit onestă, bine calibrată, vor să audă oameni cu darul de a povesti, de a împărtăși experiențe de viață. La radio vrei să auzi cea mai bună selecție de povești de la ieșirile la bere, iar poveștile astea să fie îmbrăcate într-un ambient plăcut. Muzica trebuie să-mi asigure confort. Apoi, de la radio, lumea așteaptă și vești/noutăți. Acestea din urmă consolidează relația ascultător-post de radio. Prin știri se câștigă credibilitate.

De ce este nevoie acum la radio

De curaj. Ok, există marfă bună și constantă livrată oamenilor, dar de multă vreme nu s-a mai rostogolit o bombonică din care să fi gustat cu poftă milioane de oameni. Pasiunea cu care fac unii virale pe net ar trebui s-o găsim și-n radio. Știu că se scrie mult content pentru radio, dar el nu rupe norii. Ce-i drept, s-au schimbat şi vremurile şi poftele oamenilor de a mai consuma.

Who killed the radio?

Nu l-a ucis nimeni. De ce ar vrea cineva asta? Și nici nu ştiu dacă e nevoie ca cineva să salveze radioul, dar sunt sigur că radioul salvează oameni. ”Video killed the radio stars” este doar un cântec. Să rămână cântec! 

Radioul românesc peste câțiva ani

Radioul românesc ar trebui s-o ducă bine, cel puțin în viitorul apropiat. Pentru că el completează excelent alte produse media. Radioul se va îngriji mai atent de imaginea lui, va căuta să atragă atenția și va veni după public în online. Unele stații se vor nișa, iar altele vor juca în liga volumelor mari și cred că încă e o miză financiară. Așa că e loc de spectacol și de produse bune, indiferent dacă ele sunt mai vechi sau mai noi pe piață.