Emilian Avramescu s-a apucat mai serios de fotografie în urmă cu mai bine de 13 ani, în Constanța, când s-a înscris la un curs de artă fotografică. În 2020 a avut o expoziție personală în același oraș, numită PhozEme, un joc de cuvinte între poeme și fotografie.
Este atehnic și mărturisește că revoluția digitală îi vine mănușă, pentru că rezolvă multe din problemele analog.
"Ceea ce mă preocupă acum este să încerc să nu ratez, pe cât posibil, clipa; adică acea fracțiune de secundă în care, dintre zeci de întâmplări care se derulează în jurul meu, eu extrag una singură: pe aceea ce va fi să devină o fotografie", spune Emilian.
Nu are teme predilecte pe care merge și se bazează mult pe telefon. Cea mai bună fotografie? Tot timpul, următoarea. Crede că educația vizuală ar trebui abordată cu mai multă seriozitate în școli, unde nu este încurajat mai deloc simțul estetic. Un sfat pentu cei tineri? Să nu pună presiune pe a-și cumpăra un aparat scump, ci mai degrabă pe cursuri și cărți de fotografie.
Am început să aprofundez fotografia în anul 2012, când m-am înscris la cursul de artă fotografică organizat de Centrul Cultural Județean Constanța. Împlinisem deja 38 de ani. După absolvire, în 2014, am primit, să zicem, și o primă confirmare - locul 1 la Festivalul Internațional de Arte Vizuale Vama sub Lumini de Oscar (Photo Trends Festival by VSLO). Au urmat alte ateliere foto, expoziții și proiecte colective și acceptarea fotografiilor mele în diferite galerii online. În 2020, la Muzeul de Artă Constanța, am prezentat o parte a lucrărilor mele într-o expoziție personală, intitulată PhozEme (o serie eclectică și retrospectivă, un fel de poetică vizuală a vieții cotidiene).
