[Povești de fotografi] Dana Dincă: Căutând perfecțiunea în selfie este o minciună care distruge stima de sine. Fii tu! Așa cum ești, este suficient

De când face fotografie de portret, Dana Dincă a învățat să se uite atent la oameni, să-i vadă așa cum sunt, dincolo de aparențe, și să le privească frumusețea în imperfecțiune. În urmă cu 5 ani, a făcut un curs de fotografie, din curiozitate. Atunci a început să-i placă fotografia, în special cea de portret.

Dana spune că o fotografie bună de portret are nevoie de lumină, compoziție, vestimentație acordată cu mesajul pe care subiectul dorește să îl transmită, claritate, calitate și editare discretă. În studioul său din București, ea face portrete business, corporate și de familie.

„Experiența de la studio mi-a dezvaluit oamenii. Cu momente de slăbiciune, vulnerabilitate, cu zâmbete, plângând, încredere sau nu, cu energie care mi-a umplut studioul instant, cu atitudine și emoție, frumusețe, cu curajul de a fi autentic așa cum o știe fiecare dintre noi”, spune Dana.

Vorbim în cele ce urmează cu fotografa Dana Dincă despre fotografie.

Din biografie

Numele meu este Dana și m-am născut în Cernavodă. Am venit în București să studiez chimie, dar imediat ce am început facultatea mi-am dat seama că nu-i de mine. După facultate, am ales alt drum. Am ajuns să lucrez în vânzări de panouri termoizolante și am făcut-o cu succes 15 ani. Nu am simțit niciodată că aș avea veleități de artist, singurele tangențe cu arta ar fi că am visat să fiu dansatoare și că ascult muzică.

Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru fotografie

A lucra în vânzări B2B este stresant și am simțit nevoia unei supape care să mă ajute să merg mai departe. La invitația unei prietene, am fost la un spectacol de teatru de improvizație. A fost fascinant pentru mine. Cred că în următoarea săptămână m-am și înscris la cursuri de improvizație. Așa, de-a lungul anilor, improvizația mi-a activat ”chakra” artistică și m-am descoperit interesată de artă, în orice formă. Simultan, soțul meu era preocupat de fotografie, pictură, desen. Toate astea mi-au adus în viață arta și aveam nevoie de mai mult. În 2020, am început un curs de fotografie din curiozitate.

Primul tău aparat de fotografiat

Primul meu aparat foto este de fapt al soțului meu, la fel și cu cel de-al doilea. Inițial, sub formă de împrumut, aveam nevoie de el la curs. Apoi, ușor, ușor a devenit al meu. Sunt singurele aparate foto pe care le am.

Prima mea fotografie clară, este un portret de rață. Toată săptămâna am fost fericită și mândră de mine, realizasem o fotografie bună. Acum, nu o mai văd ca pe realizarea secolului, ci ca pe o fotografie realizată corect din punct de vedere tehnic, exact ceea ce și era.

Cum ai învățat fotografie

Cursul de fotografie pentru „dummies” l-am făcut la Academia F64, mai mult despre partea tehnică, cum funcționează aparatul, compoziție clasică, lumină, viteză de expunere, etc.

Întâlnirea cu Francisc Mraz si școala de fotografie Fotopoetica, mi-a dat lumea peste cap. Fotografia este artă și pentru a crea artă în fotografie este nevoie de mult mai multe decât cunoștințe temeinice de funcționare a aparatului. Pe parcursul unui an universitar, la școala Fotopoetica, am consumat artă sub formă de muzică, filme, pictură sau cărți care mi-au deschis și mai mult ochiul artistic. Analiza săptămânală a fotografiilor de către dl. Mraz erau lovituri serioase în ego-ul meu de fotograf. Am mers mai departe. La sfârșitul cursului, am descoperit că iubesc să fac portrete.

Învățăturile fotografiei

Acum, de când fotografiez, mă uit la oameni pe bune. Identific frumosul în urâțenie sau mizerie, Văd frumosul în imperfect.

Experiența de la studio mi-a dezvaluit oamenii. Cu momente de slăbiciune, vulnerabilitate, cu zâmbete, plângând, încredere sau nu, cu energie care mi-a umplut studioul instant, cu atitudine și emoție, frumusețe, cu curajul de a fi autentic așa cum o știe fiecare dintre noi.

Primii bani câștigați ca fotograf

Primii bani din fotografie i-am facut la o cununie civilă recomandată fiind de un prieten. Mamă, câte emoții am avut în noaptea de dinainte. A ieșit bine, dar după am decis că genul ăsta de fotografie nu este pentru mine.

Ce tip de fotografii faci în prezent

Acum am un studio foto în București și în principal, fotografie de portret business, corporate și de familie. Din asta îmi câștig bani.

Am proiecte fotografice personale în paralel care sunt focusate tot pe portrete, dar au concepte diferite. Sper cât de curând să am prima expozitie personală.

Criteriile unei fotografii de portret bune

Un portret bun e nevoie să întrunească mai multe caracteristici pe criterii diferite.

Sunt necesare lumină potrivită, compoziție echilibrată, vestimentație în acord cu mesajul pe care vrei să-l transmiți, editare discretă și în limite rezonabile, claritate și calitate tehnică, să servească contextului în care urmează să fie folosite fotografiile, să vorbească în mod credibil despre cel fotografiat.

Nu toți oamenii sunt fotogenici, însă toți oamenii sunt frumoși în felul lor particular.

Tehnicile prin care îi relaxezi pe oamenii fotografiați

Așa cum am spus mai devreme, fac teatru de improvizație de ceva timp și mi-a prins foarte bine. Îmi vine ușor să mă conectez cu oamenii, să îi ascult, să fiu vulnerabilă, să mă pun în situații penibile astfel încât clienții să înceapă să se relaxeze, să se simtă în largul lor. Să uite de contextul în care se află ca fotografiile să transmită emoție, autenticitate, încredeere, professionalism. Să fie credibile.

Important pentru tine într-o sedință foto

Sunt de acord cu orice decide clientul să vină. Dacă după recomandările pe care le dau, acesta alege contrar lor, încerc să scot maxim din ceea ce este în acel moment.

Trei fotografii preferate din portofoliul tău și poveștile lor

Portret cu bărbat și câine
Anul trecut am jucat intr-un film, la Tibănești, la conacul Petre Carp. Acolo vin an de an fierari de la Les Compagnons du Devoir pentru practică. Prietenia dintre fierarul Adrien și câinele lui, Morgoth, m-a fascinate și am vrut să îi fotografiez în stilul Koudelka. A durat până într-un minut totul și am surprins exact ceea ce doream.

Libertatea de a fi.
Fotografia este făcută crama Mileștii Mici din Republica Moldova. Așteptam să înceapă turul cramei subterane și le-am observat pe fetițe jucându-se. M-am dus către ele și asta a fost tot.
Ador sentimentul de libertate pe care mi-l transmit fetițele.

Frumusețe
Zoe este una dintre clientele care au venit fără machiaj la ședința foto. Sunt atât de rare aceste ședințe foto încât vreau să o prezint aici. Frumusețea naturală și în general, femeile care se simt bine în pielea lor, mă impresionează de fiecare dată.

Cum iese un selfie reușit

Când ești tu, așa cum ești, atunci iese cel mai bine. A te prezenta lumii exact cum ești este un act de curaj de o valoare inestimabilă. Perfecțiunea nu există. Mai mult decât atât, căutând perfecțiunea în selfie este o minciună care distruge stima de sine. Fii tu! Așa cum ești, este suficient.

Ce ai descoperit despre tine de când faci fotografie

Acum pot vedea frumusețe în orice om. Oamenii sunt frumoși chiar dacă trăiesc în sărăcie, au acces la educație aleasă sau nu știu să scrie. E nevoie doar de timp și răbdare ca să o vezi.

Trendurile în fotografie

Sunt două tendințe aparent antagonice în fotografie acum.

Una care pune accent pe naturalețe, autenticitate. Pielea să aibă o textură naturală, mici imperfecțiuni să fie păstrate, zâmbete autentice.

Cea de-a doua este cu influență mare a inteligenței artificiale. Fotografiile să aibă look curat, clar definit, cu estetică unitară și stiluri cromatice cinematice.

Ambele tendințe pot contribui împreună, cu simț de răspundere, pentru a obtine portrete autentice, memorabile, umane.