![[Povesti de fotografi] Cristina Irian: Mă uit cu atenție și cu încântare mai ales la lucruri mici, spații aparent comune. Rolul meu este să continui să mă mir](https://media.iqads.ro/2021/05/perfect-stranger-cover-850.jpg?v=202105270600)
La început, Cristina Irian fotografia ce i se părea mai interesant prin locurile prin care se întâmpla să treacă. Apoi a folosit fotografia ca mod de documentare. Iar acum e formă de mirare în fața detaliilor și a lucrurilor mici, cum ar fi, de exemplu, soneriile caselor și ce spun ele despre o lume care dispare. Cristina și-a dat doctoratul în cadrul UNARTE, Istoria şi Teoria Artei, a studiat antropologie vizuală la Bucureşti, SNSPA și Perugia, la Universita’ degli Studi UniPg, dar și dezvoltare locală comparată la Universita’ degli Studi di Trento. A absolvit Şcoala de Fotografie “Fotopoetica”, sub îndrumarea prof. Francisc Mraz și face parte din grupul de documentare vizuală Fântânile – monumente vernaculare.
Lucrez cu fotografiile mele, dar și cu fotografii de arhivă. Fotografiile de arhivă, adică cele ale multor oameni din trecut, au lăsat cu siguranță o amprentă în mine. Fotografiile au drumurile lor, lasă urme în locuri nebănuite.
La Walk & Shoot Fest, Cristina a participat la discuția despre femeia ca subiect de fotografie. Festivalul se desfășoară până pe 30 mai, așa că nu ratați conferințele, atelierele și ultimele zile de expoziție și tâg de fotografie. Noi vorbim cu Cristina în rândurile următoare despre fotografie, artă și antropologie, rutină, oameni și universurile personale care se construiesc prin imagine.
