[Stand-up pe bune] Ioana State: Nimic nu e tabu, dacă știi să îi dai forma potrivită

Amprenta ei personală când vine vorba de stand up e autoironia. Nu are un ritual anume când urcă pe scenă, nu își repetă setul, doar bea apă, socializează și stă pe telefon până în ultima clipă, cu cele mai frumoase emoții. Ioana State și-a început cariera de stand up artist cu pagina ei de Facebook, pe care posta glume scurte, după care a urmat o apariție la iUmor în 2017.

"Inspirația o iau din viață. În show-urile mele vorbesc des despre experiențe personale, despre experiențele altora și aduc în discuție observații legate de societate. Nu am o rutină, neapărat, în felul în care îmi construiesc numerele de stand-up. Ca orice om, când am timp, mă uit pe rețelele de socializare și mă opresc la clipuri amuzante", spune Ioana.

Industria de stand-up s-a dezvoltat foarte frumos în ultimii ani, crede Ioana, menționând faptul că există în București trei mari cluburi de comedie în care se întâmplă zilnic câte ceva. Nu face materiale politice, pentru că asta ar îndepărta-o de scopul ei, acela de a-i face pe oameni să se simtă bine. Cea mai serioasă lecție pe care a învățat-o din comedie? Puterea pe care o au oamenii asupra ei, atunci când se încarcă de cea mai frumoasă și caldă energie.

De la mate-info la Litere și asigurări

Am absolvit la Colegiul Național Ghe. Lazăr din București, profil matematică-informatică și apoi m-am înscris la Facultatea de Litere, dorindu-mi să devin profesor de Limba Română. Însă, după ce am terminat, m-am răzgândit și am rămas în asigurări, pentru că am început să lucrez încă din timpul facultății. Am lucrat în domeniu până pe la 26 de ani, după care a apărut și partea artistică în viața mea. Am continuat să lucrez în paralel.

Începutul în comedie

Drumul meu în stand-up a început cu pagina mea de Facebook, pe care postam glume scurte, fără să realizez unde aveam să ajung. În acea perioadă începuse și emisiunea iUmor, iar la scurt timp, în 2017, am fost întrebată de echipa lor dacă nu aș vrea să particip. Eu nu avusesem contact cu vreo scenă de comedie până atunci, însă m-am pregătit cum am putut mai bine și de acolo am început să construiesc un drum care avea să se extindă cum nu mi-aș fi închipuit vreodată.

Ce îți amintești din perioada de debut

Emoțiile primelor show-uri erau copleșitoare, pentru că nu doar că aveam teama de a uita ce vreau să spun, dar aveam și presiunea faptului că oamenii trebuie să râdă, că de aceea mă aflam în fața lor – să îi fac să râdă și să se simtă bine. Îmi tremurau picioarele foarte tare și nu știam, cumva, ce să fac cu cealaltă mână, cu restul corpului. Eram ca o statuie pe scenă și aproape că recitam materialul, în loc să îi dau o notă umoristică. Nu aveam nicio noțiune pusă la punct, mai ales din punct de vedere a felului cum ar trebui să livrez un material de stand-up.  Eu aveam un text și cam atât. Îți zic, sincer, că ce făceam eu la început nu se putea numi stand-up.

Cum e situația acum

 În momentul de față mă simt cel mai norocos om pentru că am șansa să fac asta pentru mine și pentru oameni. Bucuria de a fi pe scenă e un sentiment greu de egalat. Acel schimb de energie pe care îl fac cu publicul mă încarcă foarte mult. Oamenii m-au ajutat să prind curaj, să am încredere în mine, în ceea ce fac, în ceea ce spun, iar asta s-a simțit din ce în ce mai mult cu fiecare show pe care l-am susținut. Sunt recunoscătoare față de oamenii care mă apreciază, pentru că, pentru fiecare artist, este vital să aibă validarea publicului.

Evident, pe măsură ce am căpătat experiență și popularitate, a crescut și numărul de show-uri și simt că oamenii vin să mă vadă pentru că îi fac să se simtă într-un anumit fel.  Mă bucur de fiecare spectator, sunt iubitoare de oameni și de fiecare dată când cineva îmi cere să facem o poză sau îmi spune că mă apreciază, mă emoționez ca și cum ar fi prima dată când mi se întâmplă. E frumos să te simți iubit.

De unde-ți iei inspirația

Inspirația o iau din viață. În show-urile mele vorbesc des despre experiențe personale, despre experiențele altora și aduc în discuție observații legate de societate. Nu am o rutină, neapărat, în felul în care îmi construiesc numerele de stand-up. Ca orice om, când am timp, mă uit pe rețelele de socializare și mă opresc la clipuri amuzante. De citit, aș minți să spun că am mereu o carte cu mine în avion sau în metrou.

Îmi place să fac research despre locurile în care ajung, despre personalități și, de obicei, caut informații care să-mi actualizeze cultura generală. Poate sună ciudat, dar nu mi-am propus să ajung într-un anumit punct în viață; ea mi-a scos în cale atât oameni, cât și contexte fabuloase, care m-au făcut să mă simt azi un om împlinit și norocos. Sunt mulțumită cu ce am, cu ce fac și continui să muncesc și să mă bucur de ce mi se arată.

Cum îți creezi materialul

Obișnuiesc să notez observații sau glume pe care le fac spontan și, când vine momentul să îmi schimb materialul, mă așez la masă și fac un puzzle, apoi construiesc în jurul lui. De multe ori m-am așezat cu intenția de a scrie pe o temă și am sfârșit prin a vorbi despre altceva, în funcție de inspirație. După ce materialul are o primă structură, îl testez cu 2-3 prieteni, îi sun, apoi îl încerc în show-uri.

Tipul tău de umor

 Amprenta mea e autoironia.

Ritualuri înainte de a urca pe scenă

 Nu am un ritual anume, nu îmi repet setul, beau apă, socializez și stau pe telefon până în ultima clipă. Am cele mai frumoase emoții de entuziasm înainte de a urca.

Amintiri speciale de la show-uri

Am avut recent în public un cuplu de bunici pe care îi adusese nepoata lor să mă vadă. Ei mă urmăreau la TV, iar ea, știind că mă plac foarte mult, a vrut să le facă o surpriză, aducându-i la un show live. M-am bucurat foarte mult de ei și i-am îmbrățișat cu dor, pentru că am o sensibilitate pentru bunici. Eu i-am pierdut pe ai mei destul de devreme. Nu au apucat să mă vadă sau să știe, măcar, că am devenit artist. Sigur ar fi fost mândri de mine.

Există un specific al umorului românesc? 

Nu am sesizat diferențe pe regiuni. În general, românii râd la orice, dacă e bine spus și scris și, mai ales, dacă ești credibil.

Ce te face pe tine să râzi

Eu râd cam la orice, sunt un om care iubește voia bună. Nu simt că sunt un om greu de mulțumit. Nu mi-am setat nici subiecte tabu pentru că, încă, nu am o carieră atât de îndelungată, încât să fi apucat să trec prin toate. Nimic nu e tabu, dacă știi să îi dai forma potrivită.

Cum se schimbă granițele umorului

Pentru a spune dacă s-au schimbat granițele, trebuie să le fi cunoscut. Nu sunt atât de veche în industrie cât să am o părere avizată. Eu mă simt bine în această industrie și nu am simțit nicio limitare până acum.

Starea stand-up-ului din România

Industria de stand-up s-a dezvoltat foarte frumos în ultimii ani. E extraordinar că există în București trei mari cluburi de comedie în care se întâmplă zilnic câte ceva – fie că sunt seri de stand-up, improvizație sau open-mic.

Cum influențează tensiunile din jur comedia

Consider că oamenii vin la stand-up și la spectacole, în general, să se simtă mai bine. Dacă aș scrie material despre politică, știu că o parte dintre ei s-ar putea simți inconfortabil și asta m-ar îndepărta de la scopul meu. Evit să fac aluzii politice pe scenă. Pe social media mi-am exprimat opinia, câteodată, dar ce fac pe scenă trebuie să îi mulțumească și să îi bucure pe toți, nu doar pe unii dintre ei.

Cea mai serioasă lecție pe care ai invățat-o din comedie

Cea mai serioasă lecție pe care am învățat-o, din comedie, este legată de puterea pe care o au oamenii asupra mea. Am avut uneori momente în care nu eram bine, fizic sau moral, și, după ce am coborât de pe scenă, m-am văzut încărcată de cea mai frumoasă și caldă energie.

Unde te putem vedea în perioada asta

În perioada următoare am spectacole în București și mă gândesc să merg vara aceasta și în câteva orașe din țară, dar încă nu am un calendar setat. În schimb, în București am cel puțin două spectacole pe săptămână.