[Stand-up pe bune] Dănuț Petre: Am momente în show când se lasă liniștea. Dar știu că e o liniște apreciată. La modul: Dar vai, unde a putut s-o ducă?

Un atentat cu bombă la un club de comedie, prea multă băutură la show-urile de stand up de la început și plăcerea de a folosi umorul ca terapie, pentru a face omul să râdă. Astea ar fi ingredientele pe care le aduce în povestea sa comediantul Dănuț Petre, care ne-a dat multe din casă - despre cum își pregătește materialul sau cât de greu este să fixezi cu patronii de cluburi un show, atunci când ești independent și trebuie să ai totul gata până la ultimul detaliu.

"E mult mai greu să faci stand up și să crești dacă nu ai norocul să prinzi loc lângă comedianții consacrați. Ca să ai o șansă trebuie să fii în permanență la cluburi", povestește Dănuț. 

E de părere că umorul nu ar trebui să aibă granițe, pentru că nu suntem la teatru. I-ar plăcea să nu mai fie atâtea bisericuțe în branșă și mai puțină tensiune psihologică în backstage. Spune că românii râd la chestii cu care pot relaționa, fie că e vorba de relații, animale de companie, joburi și în principiu la tot ce implică autoironie.

 

Câte ceva despre tine

În primul rând, vă mulțumesc că îmi oferiți ocazia să iau parte la acest interviu. N-o să petrec foarte mult timp pe acest subiect, pentru că abia aștept să ajungem la partea cu stand up-ul!

Câte ceva despre mine: locuiesc în Prahova cam de când mă știu, am terminat contrar așteptărilor un liceu cu profil real, mai exact Toma Socolescu Ploieșți. Sunt tehnician construcții și lucrări publice la bază. Cu mine casa ta va fi construită la roșu cu bulină roșie!

După liceu a trebuit să mă angajez, motiv pentru care nu am reușit să continui cu o facultate cum mi-aș fi dorit. Am terminat la distanță marea facultate de științe juridice și administrative Spiru Haret. N-am rămas cu nimic. Eu voiam să fac geografie la zi. În toți acești ani până în prezent, am lucrat în comerț, de la lucrător comercial, la reprezentant vânzări și consultant vânzări.

Dacă te întrebi, da mă simt plafonat, dar acest job mi-a oferit toate resursele financiare de a putea investi în stand up comedy. Ai auzit bine! Probabil o să discutăm și despre sume puțin mai târziu.

 

Cum a început drumul tău în stand-up comedy

În 2019 știam foarte puține despre stand up comedy. Primul clip pe care l-am urmărit a fost - Cuvinte vulgare al lui Teo (probabil de referință pentru foarte mulți români). Și începusem să îi urmăresc pe Micutzu, Bobonete, doar stand up românesc. Țin minte că am fost la un moment dat la un show de stand up la casa de cultură în Ploieșți, la Teo, Vio și Costel și am fost impresionat. Nu mi-a trecut însă nicio secundă prin cap că la un moment dat o să ajung să fac asta.

În 2019 un fost coleg de liceu, Bogdan Ștef, mă sună și îmi spune entuziasmat că s-a apucat de stand up comedy. Mi-a spus că au început să organizeze seri de stand up comedy open mic în Brașov. Mi-a trimis un clip cu el pe o scenă, dacă nu mă înșel din Deane’s, actualul  O'Peter'S și m-a invitat la următorul lor open mic care avea loc în octombrie în club Visssual (din păcate nu mai există acum). Am mers la acel open mic și cred că au fost în jur de 100 de persoane în public. Era un local extraordinar pentru stand up comedy, Doar scaune în fața scenei și un bar în spate de unde te puteai alimenta cu bere.

Mi-a plăcut atât de mult încât mi-am spus că vreau și eu. Aveau o adresă de email unde trebuia să trimiți un clip cu tine cu un material de maxim 7 minute. Totul era organizat foarte serios. Mi s-a părut dubios că prietenul meu îmi cere să mă filmez. A fost destul de cringe, dar în cele din urmă am fost acceptat :)))

Pe 24 noiembrie 2019 ( 24 noiembrie ziua de naștere a tatălui meu) am urcat pentru prima oară pe o scenă de stand up comedy. Aveam un material în care vorbeam și despre unguri și kurtos. Țin minte că am stat 10 minute la o coadă în Brașov să-mi iau un kurtos, doar pentru a urca cu el pe scenă și a aduce un element cu impact vizual. Așa am gândit-o eu atunci.

Era și ziua alegerilor. Turul 2 Viorica vs Iohannis. Credeam cu toții pe atunci într-o Românie mai bună. Țîn minte că de emoții am băut vreo 5 beri la 0,33, am urcat pe scenă, nu vedeam nimic și am început să vorbesc. Auzeam doar că lumea râde. Lumea râdea constant fix acolo unde eu speram că vor râde. Am coborât după 9 minute. Eram zeu. Vorba unui prieten: după seara asta nu mai vorbesc nici cu administratorul! Îi spun să mă scoată de la întreținere :)))

A fost pentru prima oară după foarte mult timp când am simțit că viața mea are un sens. BTW găsiți clipul cu prima mea urcare pe pagina mea de youtube - Petre Dănuț Irinel Stand up Comedy. (privindu-l acum e ceva destul de rău, dar pentru ce încercam noi atunci, bănuiesc că a fost destul de bine).

 

Perioada de debut

Perioada de debut… pfff.. am avut urcarea asta la Brașov, a fost genial. În mintea mea eram cel mai bun. Nu mai existau comedianți în lume care să scrie sau să gândească mai bine ca mine. Am ajuns acasă și am aflat că în București în fiecare săptămână aveau loc show-uri de open mic. Am zis că trebuie să merg. Prima oară am ajuns la 99. Aveai trei minute pe scenă, nu existau cereri de înscriere ca acum, mergeai și dacă aveai noroc erai extras din căciulă. De notat că eu pentru fiecare testare de material conduc 100 km și cheltui cel puțin 100 de ron. (testare de material = 5 minute). Testez constant de aproape 6 ani. Devine interesant nu?

Da, cum spuneam... am mers la 99, erau Mirică și cu Dracea dacă îmi aduc bine aminte. Ei erau mc. Înainte să găsesc Club 99, m-am învârtit pe lângă club vreo 10 minute, nu vedeam intrarea. Am avut noroc în acea seară. Am fost extras și am prins scenă. Scrisesem ceva nou. Nu suportam gândul să dau ce am mai dat :))) dădusem materialul ăla o dată la Brașov, era clar, îl știa toată lumea :))). Așadar de data aceasta aveam un bit despre vocile gps. Și cum ar fi ca una dintre voci să fie a lui Uzzy… premisă bună, bit dezastru.

În seara aceea înaintea mea au mai urcat vreo trei, patru comedianți. Totul mort, greieri. Am urcat și eu, nu a râs nimeni și tot așa zece comedianți. În mintea mea eram la modul: nu e vina mea, e doar publicul. După care a urcat Vlad Bieltz și a distrus. A nenorocit sala. Am înnebunit. Cine e ăsta, de unde a apărut? E imposibil. Nu aveam de unde să știu că omul avea un bit lucrat 3 luni cu care ulterior a mai urcat de cel puțin 10 ori. Nu știam că așa funcționează lucrurile. Când a coborât Bieltz am exclamat destul de tare: ăsta a fost cel mai bun! Între timp pe lângă mine, către scenă se îndrepta surpriza serii, Sorin Pârcălab, care m-a auzit și a spus ceva de genul: da, sigur cel mai bun. A urcat Pârcălab și 15 minute sau 20 de  minute a distrus efectiv. Țin minte că am rămas cu gura căscată. Nu concepeam pe atunci că un om poate duce 20 de minute la o așa intensitate și asemenea ritm. Am fost șocat. Am ajuns acasă și am spus că mă las de stand up. Eram devastat. :)))

După vreo două săptămâni m-am apucat de scris din nou. A fost perioada glumelor scurte. Scriam one liners. Am urcat încă o dată la Brașov și după aceea direct Iumor! Aveam 3 urcări când am mers la Iumor și vreo 6 când am ajuns în prima finală. Și încă erau sezoanele alea grele.

 

Cum e situația acum

Situația de acum e mai dificilă, pentru că dacă ești un comediant la început sau middle e mult mai greu să faci stage time. Când am început eu, prindeam scena o dată la două săptămâni la fiecare club, acum abia dacă mai prind scena pentru testare de material o dată la o lună jumătate. Dacă în 2019 erau în jur de 30 poate 40 de comedianți noi care se băteau pe un loc la testare material, acum numărul lor sare de 100.

E mult mai greu să faci stand up și să crești dacă nu ai norocul să prinzi loc lângă comedianții consacrați. Ca să ai o șansă trebuie să fii în permanență la cluburi.

La nivel de cluburi, nu pot spune că s-au schimbat foarte multe. Un lucru benefic ar fi că la The Fool a apărut proiectul Marțea la Mișto, care dă ocazia comedianților noi, dar care au ceva material, să performeze pe bilet. De asemenea la Comics a apărut Râzi caLunea, tot în ideea de a ajuta comedianții debutanți.

La nivel de glume nu cred că s-au schimbat foarte multe. Aș spune că există o tendință de a face stand up cât mai smart, cât mai curat, pare că din acest punct de vedere stand-up ul a crescut. Cluburile din București parcă te obligă să încerci să faci stand-up ul ca la carte.

Dacă ai noroc și prinzi pe lângă comedianții mari și ajungi în săli de spectacol, e perfect, dacă ai mai puțin noroc și ești nevoit să performezi în puburi, baruri, restaurante, o să te lovești de realitatea străzii să-i zic așa. Un material de club din punctul meu de vedere are toate șansele să moară în pub, bar, restaurant și tu odată cu el. Pentru că oamenii din țară nu sunt încă obișnuiți cu stand-up-ul.

În București, la cluburi, vin consumatori de Ricky Gervais, prin țară, nu prea.

Eu încerc să-mi fac materialele cât mai maleabile. Nu-mi doresc să le fac foarte smart, dar nici să fie materiale la prima mână. Scopul principal e să râdă omul. Mai ales când ești necunoscut. Când ești cunoscut ai un atu. Dacă ești Teo sau Bobonete sau Costel, poți face tot ce vrei din prima clipă. Toată lumea te va ascultă pentru că ai notorietate.

Când ești Dănuț Petre, încerci să creezi un mix. O iei ușor, cu glume mai simple, mai ușor de înțeles, poate mai deocheate, prinzi omul în poveste, și crești nivelul de dificultate pe parcurs. (hai că am dat din casă :))).

La nivel de bani, lucrurile s-au schimbat considerabil. Dacă în primii patru ani am cheltuit în jur de 10.000 de lei doar pe drumuri Ploieșți-București pentru a testa materiale și a-mi construi astfel materialul, acum pot spune că e altceva. M-am dus lejer în -30.000 de lei în ultimii doi ani. Nefiind din capitală, îmi e mult mai greu să îmi găsesc apartenența.

Nu am reușit să mă alătur vreunui club, sau vreunui proiect, cu toate că aș fi făcut tot ce mi-ar fi stat în putință. Din acest motiv a trebuit să iau o decizie radicală. Mi-am făcut un PFA pentru a-mi putea pune singur evenimente pe iabilet.ro, mi-am cumpărat aparatură pentru a putea ține un show oriunde sunt primit (boxe, lumină, mixer, 20 de kilograme de cabluri etc). Din păcate nu pot evolua cu 5 minute de open mic o dată la trei săptămâni. Am finisat un material de 1h:10 min și e păcat să nu se bucure cât mai multă lume de el. I-am pus și un nume: Românisme.

 

Ce s-a schimbat la nivel de public

Nu știu dacă s-au schimbat foarte multe de când m-am apucat eu. Ce pot spune în mod cert e că există două tipuri de public. Publicul de open mic, specializat pe seri cu intrare liberă, care în multe cazuri nici nu e atent, pentru că oricum nu a plătit un bilet și publicul plătitor de bilet, care e în continuă creștere. În capitală sunt foarte multe show-uri de stand up zilnic ceea ce înseamnă că există cerere.

Categoriile de vârstă în schimb, e un subiect de abordat. Vin din spate tineri pasionați de stand up comedy pe care personal îmi e greu să îi prind. Nu știu cu ce se ocupă, ce hobby-uri au, ce îi atinge.. categoria mea de public e undeva între 35 și 60 de ani. Dacă prind public de 20 de ani, m-am nenorocit :)))

 

De unde-ți iei inspirația

La început a fost o joacă. A fost doar o provocare. Mi-a fost ușor să scriu glume scurte pentru că nu îmi folosisem niciodată creierul în direcția asta. După aceea când am trecut în storytelling lucrurile s-au schimbat. Am început să construiesc materialele invers. Îmi sortam glumele scurte pe categorii și le foloseam ca punch, după care construiam povestea până la acel punch. Prea puține povești au fost inspirate din realitate. Căutam doar să fie funny.

Ulterior am învățat că stand-up ul nu e despre asta. Acum înclin mai mult către stand-up observațional. Comportamente, lucruri care ne definesc, obiceiuri, trăiri, gânduri comune. În direcția asta încerc să merg și încerc să despic firul în patru. Bineînțeles folosesc artificii. Întotdeauna glumele despre animale de companie, relații, meserii, sunt binevenite. Și în materialul actual le folosesc că pârghii între subiectele mai sensibile sau mai puțin uzitate. Materialul meu e un carusel între glume simple și complexe și dacă reușesc să te prind în primele 3 minute, vei pleca fericit de la show!

Ce citesc? Din păcate în ultima vreme nu am mai avut timp să citesc, deoarece stand up comedy și muncă. Când nu sunt la job, respir stand up. Și mai nou stand up nu înseamnă doar scris, testat, practicat. Înseamnă stocare informații locații, sunat patroni, fixare show-uri, sunat primarii, obținere aviz înregistrare bilete, făcut afișe în Canva tot eu, făcut clipuri de promovare în Cap Cut, tot eu, păstrat legătura cu patronii, sponsorizat eveniment, ținut show dacă am noroc, ieșit bine show, îmbătat, luat de la capăt. După ce se termină show-ul, trimis acte pe la primării și milogit pentru ibanuri virat taxe.

Cândva citeam… dacă ar fi să dau și câteva titluri, mi-a plăcut Shogun, Agonie și Extaz și Vraciul - profesorul Wilczur. Nu mă întreba cine le-a scris, niciodată nu rețin. Pe net evit să urmăresc stand up comedy românesc, nu prea vreau să mă las influențat.

Dacă vreau să mă relaxez îl urmăresc pe Coțofană cu Poliția Muzicii deși în ultima vreme nu prea mai postează, mă sparge tare de tot canalul Mishu și Ionică, din câte știu dacă nu greșesc e un singur băiat care se ocupă de toate personajele și e senzațional, uneori îmi pun Las Fierbinți că să adorm cu zâmbetul pe buze și în rest ascult muzică. Asta fac pe youtube.

Dacă vorbim de Net în general, petrec cel mai mult timp pe Netflix. Știu că mi-am făcut canal special pentru stand up comedy și am urmărit cam tot ce se putea urmări în materie.

La un  moment dat a fost un serial pe care ulterior l-au scos. Comedianți în jurul lumii. Câțiva comedianți senzaționali acolo. Îmi vin în minte doi, pe care îi urmăresc și pe instagram în prezent - Shirley Souagnon și Nazeem Hussain

Unde aș vrea să ajung?
Aș vrea ca la un moment dat să reușesc să încheg o formulă de doi-trei comedianți de încredere cu care să pot să duc totul la nivelul următor. Nu mă văd momentan trăind doar din stand up comedy, dar încerc să tratez cât pot de serios tot procesul. Mă concentrez pe rezultat. Până acum tot efortul depus m-a răsplătit și sunt convins că mă așteaptă lucruri frumoase dacă rămân corect cu mine.

 

Cum îți creezi materialul

Eu nici când am mers la Iumor nu l-am testat pe prieteni. Țin minte că nu mă așteptam după trei urcări să merg în semifinală, și numărul pentru semifinală (pe care ulterior am câștigat-o) mi l-am construit în casă. Bazat tot pe one liners și dus puțin în story. Era pandemie, nu aveam mare acces nici la cluburi și nici mult timp. Am avut vreo două săptămâni la dispoziție.

Ca să răspund la întrebare pe larg, absolut toate materialele pe care le-am construit ulterior experienței Iumor, le-am construit la open mic. Dat fiind că eu nu îmi permit să fiu în fiecare seară la cluburi (ajung cam o dată pe săptămână), am fost nevoit să îmi creez un mecanism. Construiesc bituri de 5 minute de la zero.

Mulți comedianți adaugă treptat minute noi în materialul vechi, pentru că au o deschidere mai mare la cluburi. Eu din păcate nu mă pot bucura de acest privilegiu. De aceea de multe ori, la testare de material am avut și blocaje. Pentru că deși poate nu pare, este extrem de dificil să urci și să testezi cinci minute de la zero.

Dar m-am obișnuit așa. Dacă bitul trece examenul, îl pun de-o parte. Un bit care trece examenul este un bit dat de 7-8 ori în toate cluburile din București. Dacă se râde de 4-5 ori din 8, îl pun de-o parte, îl învăț bine și îl fac să strălucească.

Și acum îți pot răspunde și la întrebarea: în cât timp îmi construiesc un material de stand up comedy.

Dacă am noroc să îmi între toate biturile de 5 minute, pot spune că scot în medie 20-25 de minute bune pe an. Am avut perioade în care trei luni nu am oprit nimic. Trei luni în care am aruncat la gunoi 3-4 bituri. 25 de minute pot fi considerate un material întreg dacă mergi în formulă de 4. Dacă mergi în trei, sau doi, nu mai sunt suficiente, în acest caz îmi construiesc un material în doi ani :)))

 

Tipul tău de umor

Cochetez cu umorul observațional cu nuanțe de umor negru. E plăcerea mea nevinovată. Am momente în show când se lasă liniștea. Dar știu că e o liniște apreciată. La modul: Dar vai, unde a putut s-o ducă?

 

Ai un ritual înainte de a urca pe scenă?

Uneori, dacă e un show mai important, fredonez din Macanache: Face 2 Face. Îmi place să cred că e un exercițiu de dicție. Fredonez cu viteza x 2. Într-o seară eram la The Fool în Backstage și era și el și urma să urc și am început să îi fredonez piesa și a rămas mască! :))

 

O amintire specială dintr-un spectacol

Vaaai! Eram în pandemie, organizam pe atunci open mic la Ploiești. Da, am făcut și asta. Organizam un open mic pe lună și aduceam comedianți din Brașov și București, în celebra locație Shamrock, cunoscută drept gazdă tuturor comedianților din București.

Cum spuneam, eram în pandemie și am organizat acest open mic. Undeva la 50 de persoane în locație, eu eram și Mc. În public era un băiat care părea să aibă sindromul Tourette. După ce l-am prezentat pe unul din băieți, am mers la toaletă, m-am întors, am urcat din nou pe scenă și eram poziționat într-un unghi în care doar eu aveam vizibilitate către ușa de acces.

La un moment dat se deschide ușa și în ușă doi pompieri. Mă holbez la ei… exclam: pompierii, lumea începe să râdă. Le spun că fumul e de fapt de la bucătărie, de la pizza și că totul e ok, închid oamenii ușa după care la un minut o deschid din nou. Șeful pompier vine direct pe scenă, îmi  ia microfonul din mână și ne roagă pe toți să evacuăm sala. Pe toți! Comedianți, public, ospătari, bucătari, barmani, toată lumea afară.

Ce se întâmplase? Cât eu am fost la toaletă, doi băieți de-ai barului l-au luat pe cel care deranja spectacolul de mâini și de picioare și l-au dat afară. Eu nu am văzut faza. Băiatul ăsta, supărat că a fost dat afară a sunat la 112 și a declarat atentat cu bombă.

Când am coborât din clădire, tot centrul orașului era împânzit de mașini de poliție, mașini de pompieri, șalvari și jandarmarie. Toată circulația era blocată. Un show ruinat, după ce toată săptămâna mă chinuisem să împart flyere și să cresc fenomenul inclusiv prin mall, de unde bineînțeles am fost dat afară. Flyere scoase din banii mei pentru un eveniment cu intrare liberă. Creier. P.s doi băieți din Brașov nu au apucat nici măcar să urce pe scenă în acea seară.

 

Care a fost cea mai neașteptată reacție

Îi pot spune neașteptată pentru că nu mă gândeam că o să aibă impact atât de mare. Testam niște material la un open mic marca The Fool, la terasă și la un moment dat am făcut o glumă cu nuanțe rasiste, iar în fața mea, la prima masă era Andrei Negoiță, care imediat după seara aceea s-a apucat și el de stand up și acum e foarte bine.

Și am făcut gluma asta și omul a început să râdă isteric. A râs atât de zgomotos, încât efectiv mi-am uitat materialul instant.

Sau ar mai fi una, de la un show din Chiajna. La un moment dat în timpul show-ului, întreb dacă sunt bărbați în public care se simt iubiți de mamele lor și o ceafă lată spune: “dacă o sun pe mama mea acum, mă înjură ca la ușa cortului, vrei să o sun? Zi mă? Vrei să o sun?

Zic: ia sun-o mă. Și l-am pus să o sune și să o pună pe speaker. A fost un deliciu pentru un minut. Într-adevăr, prima oară când a răspuns, maică-sa l-a înjurat.

 

Ce faci când ai parte de "tough crowd"

Nu pot spune că am avut vreodată un public foarte greu de satisfăcut. În 90% din cazuri, dacă a fost show, m-am descurcat de fiecare dată cel puțin onorabil cu materialul gândit de acasă. Au fost foarte rare momentele în care nu mi-am intrat în mână, dar de fiecare dată am avut headliner în spate. Am avut oameni care au reușit prin experiența lor să anime seara.

Fac de șase ani treaba asta dar nu intru mult în crowd work. Doar dacă simt că e loc de o glumă la o anumită reacție din public, mă bag, altfel prefer să-mi văd de material.

Sunt comedianți capabili să ia anumite măsuri când show-ul merge greu, dar aceștia sunt puțini. Sunt comedianți cu sute, poate mii de glume scrise la activ. Când ai scris cel puțin zece glume pe orice subiect posibil ți-a trecut vreodată prin cap, ești eligibil pentru crowd work, subconștientul doar selectează.

 

Există un specific al umorului românesc?

Nu știu dacă există ceva specific, dar clar românii sunt mai predispuși să reacționeze la glume legate de relații, animale de companie, joburi, autoironie. Nu suntem un popor deschis la subiecte complexe cum sunt americanii spre exemplu. Glume despre politică excesiv, gay, pedofilie (un subiect pe care nici eu nu am de gând să-l abordez vreodată ), etc.

 

Unde se râde cel mai bine

Aici aș fi ipocrit să afirm că într-o regiune se rade mai bine decât în cealaltă. Încă nu am o experiență atât de vastă prin țară, deși îmi doresc să ajung în cât mai multe localități în perioada următoare.

Pot spune cu certitudine că publicul din Brașov este mult mai deschis decât publicul din Ploiești, deci ardelenii au o bilă albă. Public foarte bun am întâlnit și la Râmnicu Vâlcea și la Craiova, și la Pitești.

Mai greu în capitală unde oamenii sunt obișnuiți cu un nivel foarte ridicat.

La Timișoara am urcat în cadrul unui eveniment, dar am urcat după două ore de stand up comedy și publicul era super obosit. Mi s-a părut în schimb un public educat, cunoscător de stand up comedy.

 

La ce rad românii

Românii râd la subiecte legate de relații, familie, situații din familie, lucruri pe care le avem în comun.

Râd la glumele în care se regăsesc și lumea râde în continuare la cuvântul P**a pus bine în context. Încă este un liant necesar pentru o seară reușită. Am încercat să fac stand up 100% curat și m-am lăsat rapid.

 

Ce te face pe tine să râzi

Consider că în stand up comedy nu ar trebui să existe subiecte tabu. Cred că de aceea e stand up comedy. Să spui tot ce nu se poate spune la o piesă de teatru sau în cadrul unui alt eveniment cultural.

Pentru mine ca spectator nu există subiecte tabu. Sunt deschis la orice tip de umor, dar cumva sensibil la un singur subiect. Nu știu dacă să-l numesc tabu. Pedofilie. Nu sunt de acord cu glumele cu tentă sexuală care implică copii, nu-mi plac și nici nu o să introduc vreodată așa ceva în materialele mele. În rest merge orice, de la incest, lesbianism și homosexuali, până la crime, sex și droguri:

Ce mă face pe mine să râd? Sincer râd foarte greu, trebuie să te duci departe ca și comediant, trebuie să mă surprinzi cu adevărat. Majoritatea comedianților nu prea râd la show-uri tocmai pentru că noi de multe ori vedem gluma venind înaintea publicului obișnuit. Suntem construiți să scriem și asta ne face diferiți. Cred că cel mai tare râd la stand up observațional, la ceva ce alt comediant a observat și eu n-am făcut-o până acum.

 

Trei recomandări de stand up pe streaming

Nu cred că mă pot opri la trei. Așa că o să dau 5 recomandări:

Demetri Martin - At the time (Netflix)
Demetri Martin - Despicatorul de fire (Netflix)
Jim Jefferies: Cu ochii-n soare (Netflix)
James Acaster: Recunoaște (Netflix)
Ricky Gervais: Super Nature (netflix)

 

Starea stand-up-ului din România

Cred că Stand up-ul a început să ia amploare cu adevărat în ultimii câțiva ani. Din păcate marea majoritate a românilor nu sunt culturalizați cu fenomenul. Dacă ar fi să vorbesc în procente cred că mai puțin de 20% din populația adultă a României are habar despre ce înseamnă cu adevărat acest fenomen.

Un lucru bun este posibilitatea noastră de a ne promova în online. Avem instrumentele necesare. A fost mult mai greu pentru pionieri (cu avantajele și dezavantajele de rigoare).

N-aș vrea să zic că îmi plac chestii legate de stand up. Aș spune mai degrabă ce iubesc când vine vorba de stand up comedy. Iubesc că mă scoate din zona de confort, că în permanență cunosc oameni noi, oameni mai inteligenți, mai deștepți decât mine de multe ori, ceea ce mă ajută să mă dezvolt. Iubesc stand up-ul pentru că în primul rând e terapie și iubesc să fac lumea să râdă.

Urăsc procesul de fixare a unui show. Mă simt umilit de multe ori în discuțiile telefonice cu patronii, dar noh… îmi dau seama că trebuie să muncesc mai mult, să devin mai vizibil, să demonstrez mai mult, pentru ca pe viitor procesul să devină mai ușor.

Urăsc răutatea dintre comedianți, disputele psihologice invizibile din backstage, bisericuțele create doar de dragul de a fi create, dar noh… Asta e. Eu încerc să fiu ok cu toată lumea cu care interacționez și de fiecare dacă când pot să ajut, ajut.

 

Încrâncenarea și comedia

Da, este într-adevăr o perioadă dificilă. Am vorbit cu comedianți mai vechi, independenți, care îmi spun că în anul 2025 s-a resimțit cel mai tare lipsa oamenilor la show-uri.

Au crescut taxele după alegeri, oamenii nu mai au bani, sau dacă au îi țin pentru zile negre. E și instabilitatea asta psihologică referitoare la războiul din Ucraina.

Mediul online influențează și el atât pozitiv cât și negativ în același timp. Oamenii s-au obișnuit să primească mult material de calitate pe youtube moca, sunt comozi și nu mai ies din casă. Pe de altă parte online-ul te ajută pentru că te poți expune și poți ajunge ușor la oameni.

Că să răspund la întrebare, cred că toată incrâncenarea creată afectează stand up-ul. Există o scădere la nivel de interes de show live raportat la nivel de țară, dar am încredere că lucrurile vor reveni la normal. Deși e posibil să dureze doi trei ani sau mai mult. Depinde cât o să țină criza financiară în care pare că ne adâncim și cât o să mai dureze și războiul.

 

Care e rolul umorului în acest context?

Cred că în permanență rolul umorului a fost să descrețească frunți, să aducă bucurie, să te facă să uiți de griji. Comedianții de succes s-au adaptat din mers, prin platformele online, prin proiectele online. Oameni care au început cu stand up comedy, și-au extins aria în tot felul de proiecte.

 

Cea mai serioasă lecție pe care ai învățat-o din comedie

Cred că sunt mai multe. Dar poate cea mai importantă e să nu întrec măsura cu alcoolul înainte să urc pe scenă. Am avut două episoade, ambele în cadrul unor seri de open mic (nu erau evenimente pe bilet) în care am consumat mai mult decât era cazul. Aveam materiale noi și în încercarea de a mă destinde, m-am destins de tot :))). A fost rău.

Țin minte că la The fool, am urcat sub influență, am dat prima glumă, s-a spart sala și am uitat tot. Am zis: să-mi bag p..a am uitat tot! Au râs și mai tare, și a trebuit să cobor de pe scenă direct prin public să îmi iau telefonul, pentru că nu am avut pe nimeni să mă filmeze și îl lăsasem undeva pe o masă. După care am urcat înapoi și a ieșit bine. Dar senzația a fost oribilă.

 

Unde te putem vedea în perioada asta?

Pe mine sper să mă vedeți cât mai des de acum înainte, în principiu oriunde sunt primit, invitat, oriunde pot fixa un show, cu mare drag o să merg. Încerc să cresc și am nevoie de mult stage time.

Până atunci, recomand să urmăriți pagina de facebook Dănuț stand up comedy și pagina de instagram. Acolo veți fi în permanentă la curent cu tot ce fac și pe unde fac! Și canalul de youtube unde sper să pun ceva material fresh până în primăvară - Dănuț-Irinel Petre. Stand up comedy (știu e lung).