O inspiră obiectele pierdute, texturile distruse de timp, pământul crăpat și, în general, fragmentele de materie care arată trecerea timpului. Artista Ioana Badea explorează prin lucrările sale legătura dintre corp, memorie și natură, printr-un dialog direct cu materia. Se folosește de pământ, cenușă, foiță aurie, pigmenți naturali, flori presate sau texturi organice pentru a crea lucrări în straturi, care vorbesc despre identitate, uitare și regenerare
Zilele trecute, a avut loc vernisajul celei mai recente expoziții ale sale, „Memoria Materiei”, care se vede până pe 28 august la Celula de Artă.
„Memoria materiei” este, pentru mine, un mod de a asculta ceea ce obiectele și materialele au de spus despre lume. Este ideea că materia nu e inertă, ci poartă în ea povești. În această expoziție, fiecare lucrare e o amintire materializată – o mărturie despre trecere, despre corp, despre urme”, spune Ioana.
Vorbim în continuare cu Ioana Badea despre creația din materie brută și despre expoziția sa cea mai recentă.
Vin dintr-un loc unde natura are răbdare cu timpul. M-am născut în București, dar am crescut într-un mediu care m-a conectat de la început cu materia – cu pământul, cu mirosul de frunze ude, cu rădăcinile vizibile și invizibile ale lucrurilor. Am studiat Pictură la Universitatea Națională de Arte din București, atât la nivel de licență, cât și de master, și am urmat modulul psihopedagogic, ceea ce mi-a oferit și perspectiva de a lucra cu oameni, de a înțelege procesele creative din unghiuri diferite.
