Cine nu a apucat să asculte Theory of Mind, o poate face fix din momentul ăsta. Doar pentru a intra și mai mult în mood-ul discuției cu Vladimir Bosînceanu, liderul trupei despre care putem vorbi acum doar la timpul trecut. Vladimir pregătește material nou, în altă direcție, mult mai focusat pe chitară, inspirat de natură, romance sau Stratocasterul lui preferat, primit de la tatăl său.
"Muzica e religia mea / forma mea de spiritualitate, the way that I tap into the unconscious and explore whatever the fuck I am at this point in time. O sumă de pseudo decizii luate cu un pseudo liber arbitru. It makes me happy basically and happiness is hard to come by", spune Vladimir.
Nu este mare fan scena locală și nu se omoară după discuțiile dinainte de concert, interviuri și tot ce presupune concertele cu public. Dar se simte bine când intră în flow-ul de la repetiții. Momentan, bagă mult coding și cumpără viniluri, pentru a susține artiștii. Spune că ascultă orice e muzical, de la Men I Trust, Cannons, Grizzly Bear la Tyler The Creator, sau Sleaford Mods.
Cu ce te-ai ocupat în ultimii ani
În primul rând, salut! În ultimii 7 ani m-am focalizat exclusiv pe coding (machine learning mai specific). Din timpul facultății am fost fascinat de rețele neuronale artificiale iar în ultimii ani am avut oportunitatea să dezvolt o serie de modele inteligente pentru niște usecase-uri destul de interesante. Acesta este motivul pentru care nu ne-am mai auzit de ceva timp.
Perioada Theory of Mind
Perioada Theory of Mind a fost mișto, oarecum. People started having kids and I started getting into building stuff with code. A fost oarecum o evoluție naturală, o evoluție personală care a dus la a mă decide să opresc proiectul Theory of Mind. Cele mai mișto momente au fost atunci când scriam cântecele singur în cameră, să fiu sincer cu tine. Puteam să zic că cele mai mișto momente au fost live și că ce momente crazy am avut împreună (le-am avut și pe alea să fiu sincer într-o oarecare măsură), dar by far, the best part of it was writing all those songs.
Cum a început relația ta cu muzica
Tatăl meu, Florin Bosinceanu, fiind chitarist/șef de orchestră m-a învățat să cânt la chitară, dar mai mult vorbind despre muzică și orchestrație, nu neapărat arătându-mi exact cum să cânt. Partea aia am descoperit-o singur prin trial and error. Also, de la el am Stratocaster-ul pe care am cântat toată viața.
Am fost în alte 2 trupe înainte să fiu în Theory of Mind. În prima etapă am ținut locul fratelui meu, Andrei Bosînceanu, în TargeT (nu-metal band) iar ulterior, în liceu mi-am făcut prima formație de la zero: RockHouse (eram un fel de Rage Against The Machine, dar din Alba Iulia – sincer, not bad pentru niște kids de liceu).
Cu ambele formații am avut cumulat peste 100 de gig-uri. Din etapa asta de liceu chiar am niște amintiri super mișto din partea de live.
Cea mai importantă lecție învățată din muzică
Muzica e religia mea / forma mea de spiritualitate, the way that I tap into the unconscious and explore whatever the fuck I am at this point in time. O sumă de pseudo decizii luate cu un pseudo liber arbitru. It makes me happy basically and happiness is hard to come by. Nu știu dacă ți-am răspuns la întrebare. Scuze!
Peisajul sonor din România
Nu am fost fan niciodată de scena muzicală românească. Îmi plac Partizan și încă vreo două formații, dar cam atât.
Revenirea pe scenă
Nu sunt fan de scenă. Niciodată nu am fost. Sunt mult prea antisocial și anxios. Întodeauna am avut un nod în stomac, mult prea mare, înainte de fiecare show, mai ales când eram și în fața mic-ului. Îmi place să cânt live, în sala de repetiții și să intrăm în flow, dar atât. I hate everything that comes with live gigs, de la partea de sunet deficitară în România, la socializatul înainte și după concert la interviuri (sorry).
Mi-ar plăcea și fiu doar chitarist și să nu fie toate privirile pe mine. Mi-ar plăcea să scriu cântecele și să mi le cânte altcineva, dar din nou, așa s-a format Theory of Mind: am ajuns să le cant eu pentru că nimeni nu le cânta cum le auzeam eu de fapt atunci când le scriam.
Streaming, AI & co
Am început recent să-mi cumpăr viniluri, multe viniluri. Parcă e mai magic așa și susții și artistul. I built AI for a living și sunt OK cu tot ce ține de revoluție industrială. Inventăm job-uri noi! E ok!
În ce gen muzical te regăsești cel mai mult
Rock n Roll. Toată viața am cântat pe un Stratocaster, dar recent I started getting into Telecasters. Am un ‘77 custom tele cu un CuNiFe wide-range humbucker în neck care e destul de sweet.
Bucata mea de gear preferată e Tone King Imperial MK2 combo amp pentru tonul principal combinat cu un Cali 76 Compressor.
Ritualuri creative
Da. Cam de un an am început să scriu muzică intens din nou. Am câteva sute de idei muzicale (teme cum le zicem noi) care se pot transforma în full songs.
Procesul e cam așa, cânt la chitară, I write the main themes (pentru o perioada bună de timp - câțiva ani), după care revin la înregistrări și intru în etapa de album building mode: iau temele și le orchestrez / finalizez în cântece complete.
Soon intru în album building mode, dar cu siguranță nu va fi Theory of Mind. E ceva nou. Very guitar driven.
Ce asculți în momentul ăsta
În prezent ascult: Men I Trust, Cannons, Grizzly Bear, Tyler The Creator, Sleaford Mods, Metronomy pe lângă multe altele. Ascult orice e muzical.
Ce mă inspiră: nature, romance / the death of romance, sunetul chitării. Din păcate după facultate am lăsat-o mai moale cu cititul, dar mă uit la filme din când în când. Mare fan Tarkovsky, Lynch și Tarantino. Mai fac și poze din când în când. E un alt mod de a mă exprima, dar doar ca un hobby.
