Aural Eye este un duo creativ dedicat explorărilor vizuale, cu lucrări aflate predominant în sfera video-mapping-ului. Cunoscuți pentru instalațiile lor interactive, pentru animații reactive și pentru artă generativă, cei doi se joacă pe lama de cuțit a tehnologiilor emergente, într-un context artistic mereu înclinat înspre viitor.
Anul acesta, au contribuit la expoziția internațională de new-media „Grădina Deliciilor Sintetice”, desfășurată în octombrie 2025 la UPT Campus Creativ Timișoara.
La granița dintre entuziasm și spaimă, Aural Eye vorbesc despre AI, despre oglindirile inevitabile dintre natura umană, tehnologie și modul în care este folosită aceasta, deschizând perspective proaspete și seducătoare asupra posibilităților artistice accesibile acum și asupra celor ce de-abia se întrevăd.
Avantajele unei perspective informate despre AI
Desigur că o frică legată de AI este firească pentru oricine, atât pentru consumatori cât și pentru artiști, este ceva profund uman și absolut firesc să se cristalizeze o teamă atunci când tehnologia face un salt de tipul acesta. Este într-o oarecare măsură mitul peșterii reiterat. Din perspectiva noastră, clivajul ține mai mult de abordarea pericolului decât de negarea lui, prin „pericol” înțelegând ceva ce ne este străin și care ne amenință sistemul de valori cu care suntem obișnuiți.
Este de înțeles că cineva care nu are decât o viziune superficială asupra unei tehnologii noi să se teamă de ea mai mult decât cineva care, să zicem, a pus mâna puțin și a testat-o și implicit i-a observat defectele și limitările. Evident, implicațiile acestui salt sunt mult mai profunde decât generarea de imagini. Părerea noastră este că această primă popularizare a AI-ului este doar începutul unor transformări cu adevărat importante. Deși ne temem și noi puțin, că oameni suntem, încercăm totuși să fim optimiști și să ne menținem curiozitatea vie, pentru că evoluția este inevitabilă.
Dacă este să fim pragmatici, noi gândim că este mai bine să înoți în josul fluviului decât împotriva lui și să înveți puțin despre AI pentru ca apoi să ai o viziune mai clară și să discerni între ce tehnici te atrag și să revii de bună voie la non-AI, dacă așa consideri că te exprimi mai bine. Probabil că asta ne diferențiază de fapt de cei care sunt împotriva, simplul fapt că noi am avut curiozitatea să ne jucăm cu el încât să ne facem o idee cât de cât informată. Iar despre ideea că este mai mult decât un tool, din perspectiva noastră este un tool foarte evoluat, dar care are nevoie de cineva care să îl opereze cu o intenție clară, altfel este degeaba.
Credit foto: Lorena Dumitrașcu
Post-umanismul între SF și realitatea imediată
Pentru a păstra puțin din vibe-ul SF-urilor, ceea ce se întâmplă astăzi cu corporațiile care acaparează tehnologia este latura întunecată a procesului evoluției umane (către post-umanism). Nu mai este un secret că orice informație devine o monedă în lumea existenței noastre digitale și nu mai este de mult ceva cu care te poți lupta în mod real, decât ducând o existență offline. Dar orice latură întunecată are și opusul ei. Dacă privim latura luminoasă vedem că trăim în cele mai bune timpuri de până acum – din punct de vedere tehnologic cu siguranță, poate și din punct de vedere moral.
Până la urmă evoluția este și o utopie și o distopie, concomitent, depinde cum și din ce unghi o privești. Cât despre ideea de post-umanism – și în ce mod arta își poate păstra spiritualitatea în contextul acesta – probabil prin acceptarea acestei dualități ca regulă a Universului și renunțarea la sine (ca specie – prin îmbrățișarea AI-ului spre exemplu) și acceptarea acestui paradox fără a încerca să îl judeci.
Credit foto: Lorena Dumitrașcu
Tehnologia: o oglindă nouă pentru o natură veche
Cu siguranță tehnologia poate să ne fure și să ne ducă spre o zonă a irosirii noastre în plăceri asemănătoare celor pe care secolul XVI le condamna ca fiind păcătoase, ele sunt doar manifestate în alt timp și prin alte mijloace. Acest derapaj al omului în iluzia plăcerii este un adevăr universal, fie că o facem dând scroll cu orele cu ochii în gol sau o facem aparent mai intelectual pierzându-ne cu mintea în tehnologii complicate care nu au început și sfârșit - până la urmă toate acestea maschează aceeași fugă de prezent printr-o vrăjire pe care o dorim fiindcă ne anesteziază fricile cele mai profunde. Natura umană e neschimbată și asta este și frumusețea acestei realizări – ca un tablou vechi de secole ne descrie defectele cu aceeași acuratețe și astăzi.
Limbajul joacă mâța cu experimentul artistic
Inovația tehnicii o precede pe cea a limbajului în ceea ce privește arta. Cineva face ceva nou care nu știe nici el cum se numește, tocmai fiindcă experimentarea și interdisciplinaritatea nasc forme noi de expresie care sunt apoi denumite când încep să se răspândească și să devină tehnici utilizate la scară mai largă. Această simbioză între tehnologie și artă este relativ nouă și cu siguranță își va găsi un limbaj al ei; deja new-media art este predată în universități de câțiva ani ca specializare, probabil e nevoie să se formeze o generație care să aplice pe scară largă „experimentele” până va intra în vocabularul comun.
Credit foto: Lorena Dumitrașcu
Pauzele de echilibru între virtual și real
Prin natura activității noastre ne petrecem mare parte din timp în fața monitorului. Dar încercăm să ne și rupem de ceea ce facem – să mai scoatem capul din cutie și să privim în jur. Deși suntem doi și avem moduri de a ne încărca bateriile diferite, avem în vedere să ne luăm timpi de pauză de la rutina digitală și să ne întoarcem la ea după ce ne-am rupt puțin de ceea ce lucrăm. Este foarte în spiritul vremurilor să lucrezi non-stop și am făcut asta mulți ani, e viciul capitalismului, însă ai o altă perspectivă când decizi că pauzele sunt parte din muzică și le respecți, fie că ieși la plimbări pe afară și observi natura, fie că alegi să îți experimentezi creativitatea prin diferite forme analogice.
