La 50 de ani de la publicarea "Gena Egoistă și la 20 de ani de la „The God Delusion”, Richard Dawkins, vorbește despre starea curentă a lumii, într-un interviu acordat jurnalistului Jack Tame. Ajuns la 85 de ani, Dawkins analizează etichetele culturale, declinul religiei și ascensiunea AI.
Moștenirea „Genei Egoiste”
Acum 50 de ani, Gena Egoistă a fost cartea care a redefinit modul în care publicul înțelege evoluția. Evoluția nu este despre supraviețuirea la nivel de individ, ci la nivel de genă – vehiculul informațional suprem care se propagă în timp, spune Dawkins. Teza evoluției centrate pe genă rămâne un model fundamental larg acceptat în biologia evolutivă contemporană. Descoperirile din genetică i-au adăugat nuanțe, dar nu au invalidat principiul central.
„Încă susțin teza. Cred că este, în mare parte, corectă. Multe s-au schimbat, desigur, în studiul genomicii de atunci, dar teza darwiniană de bază este încă, cred eu, validă... Gena este cea care propulsează totul, deoarece ea este singura unitate care trece de la o generație la alta”, explică Dawkins.
Efectul de bumerang al pandemiei
Pandemia a schimbat percepția asupra științei, crede Dawkins. Măsurile comunicate intempestiv și promisiunile exagerate au erodat încrederea publicului și au accentuat curentele conspiraționiste.
„Există o renaștere uriașă a anti-vaccinismului, de exemplu, în special în America. Și cred că acest lucru se întâmplă pentru că anumite aspecte ale vaccinării pentru pandemie au fost supralicitate. Această neîncredere s-a revărsat apoi într-un scepticism față de vaccinuri mult mai bine stabilite, cum ar fi cel împotriva rujeolei”, explică Dawkins.
Organizația Mondială a Sănătății și CDC au raportat la nivel global o scădere îngrijorătoare a acoperirii vaccinale de rutină după pandemie și o creștere alarmantă a focarelor de boli care pot fi prevenite, tocmai pe seama polarizării și a deficitului de încredere publică apărut pe fondul comunicării fragmentate din era Covid.
Creștinismul cultural
Dawkins analizează impactul celei mai controversate cărți ale sale, The God Delusion (2006). Dawkins arată diferența între a aprecia tradiția estetică a unei religii și a-i îmbrățișa dogmele, explicând de ce se declară „creștin cultural” fără ca asta să îi compromită scepticismul științific.
„Când am spus că sunt un creștin cultural, am vrut pur și simplu să spun că am fost crescut ca și copil în școli anglicane. Cunosc cartea de imnuri, mă pot ridica și așeza la momentul potrivit în biserică... dar asta nu are absolut nicio legătură cu credința", povestește Dawkins.
Testul Empatiei
În schimb, Dawkins povestește cât de fascinat este de inteligența artificială: a avut o experiență de dialog continuu de 3 zile cu Claude, chatbot-ul celor de la Anthropic.
„Am fost fascinat de această experiență. Sunt, în continuare, cu adevărat agnostic cu privire la faptul dacă aceste creaturi sunt sau nu conștiente. Poate că e doar o super-simulare... Dar când interacționez cu ei, uit că sunt mașinării. Îi tratez ca și cum ar fi o persoană, și absolut nimic din ceea ce fac aceștia în conversație nu mă face să mă răzgândesc.”
Richard Dawkins crede că mintea trebuie să rămână deschisă la schimbare, indiferent dacă analizezi un tipar genetic vechi de milioane de ani sau o inteligență artificială aflată la vârsta adolescenței.
