[Book Feed] Ștefania Istrate: Eu îmi permit să fiu optimstă și să cred că internetul și conținutul online au făcut ca lectura să fie “la modă”

Oare cum ar fi arătat țara noastră dacă în ultimii 10 ani celebrul îndemn “spor la cafelutsă” ar fi fost înlocuit la timp cu “spor la citit”? Nu ne pricepem la rescrierea istoriilor posibile, dar putem să aducem inspirație în prezent pentru un astfel de scenariu. De aici și seria noastră cu vloguri de citit. 

Ștefania Istrate este posesoarea unui astfel de vlog și crede că e important ca atunci când citim, mecanismele să înceapă să funcționez la capacitate mai mare, să ne punem întrebări despre viețile noastre, despre societate și caracteristicile personajelor.

"Îmi aleg titlurile în funcție de ce îmi atrage atenția sau de ce conținut mi se pune mie pata să fac pe YouTube. Rar prioritizez o carte populară, mai degrabă țin cont de cererile cititorilor din comunitatea mea care doresc o părere și atunci le-o ofer cu mare drag", spune Ștefania. 

Uneori începem anumite cărți în momentele nepotrivite din viețile noastre. Însă fiecare carte are rostul ei și trebuie citită într-o anumită perioadă, e de părere Ștefania. Ce subiecte se discută prea puțin în online referitor la literatură, cum arată publicul de vlog literar și care e relația dintre followeri și lectură, aflăm din interviul de mai jos.

Istoria personală în capitole de carte

Capitolele din cartea mea n-ar avea deloc o ordine cronologică potrivită, mi-am resetat complet viața profesională acum câțiva ani și, într-un fel, asta a schimbat traiectoria pe care o desenasem de mică.

Am 35 de ani, m-am născut în București, însă am copilărit la țară. M-am întors în capitală la 14 ani, unde am urmat liceul “Dinu Lipatti”, specializarea Arta actorului, apoi am mers pe aceeași linie, facultate și master, la Universitatea Hyperion. După câteva încercări pline de ghinion, am realizat că oricât de mult mi-am dorit să devin actriță, voi avea această meserie doar pe diplomă și, câțiva ani, am fost complet derutată.

Apoi, din fericire, încurajată fiind de soțul meu, am deschis canalul de YouTube și acum pot spune că mi-am dedicat complet viața profesională cărților și pieței de carte din România, pentru că, pe lângă conținutul online, am lansat prima platformă dedicată cititorilor români, HeyBooks.ro, un proiect la care am lucrat alături de soțul meu trei ani înainte de lansare. HeyBooks este numele capitolului de astăzi, este un proiect de care suntem foarte mândri.

Vlogul de literatură. Începuturi și gândul inițial

Inițial nu a fost un vlog de literatură. În acea perioadă era foarte comun să ai un vlog de lifestyle și am încercat așa, însă îmi plăcea să citesc și să postez conținut despre cărți, realizând, după o perioadă, că acele clipuri mergeau cel mai bine. După un timp am hotărât să mă concentrez doar pe conținut literar și mi-am dat seama că mi-am format și comunitatea potrivită, în cel mai organic mod. A fost una dintre cele mai bune și naturale decizii.

De asemenea, nu am avut neapărat un plan la început, pur și simplu eram foarte derutată cu privire la viața mea profesională și vedeam o cale de scăpare din mintea mea anxioasă atunci când filmam. Lucrurile s-au petrecut foarte natural, așa cum am mai menționat, și pe o perioadă destul de lungă.

Cum schimbă internetul relația noastră cu lectura

În ceea ce mă privește, relația cu lectura a devenit mult mai puternică după ce am intrat în sfera creatorilor de conținut. Am o vorbă pe care o folosesc și în clipuri, un creator de conținut care vorbește despre cărți trebuie să citească.

Eu îmi permit să fiu optimstă și să cred că internetul și conținutul online au făcut ca lectura să fie “la modă”. Nu este deloc un lucru rău, deoarece fiecărui cititor care a luat o pauză i se poate reaminti cât de frumoasă este lectura, sau fiecare persoană care începe să citească devine rapid prinsă în frumoasele mreje ale literaturii. Uneori nu ai nevoie decât de un imbold și cred că online-ul poate face asta pentru oameni.

Peisajul literaturii pe net în 2026

În acest moment cred că este în tranziție. Nu pot să spun că îmi place neapărat direcția pe care o ia, din cauza nevoii de click bait și rage bait care se fac în zilele noastre și care, evident, aduc vizualizări și câștiguri financiare. Genul acesta de conținut ne afectează pe toți, chiar dacă publicul cititor de cărți este cu totul și cu totul deosebit și chiar vreau să punctez asta.

Îmi place că există multă simpatie între creatorii de conținut, sper să nu fiu naivă, ador comunitatea de cititori, ador diversitatea și ideile care transpar. Nu îmi place tendința spre cancan, cred că măcar în unele domenii putem să ne lipsim de asta.

Există un FOMO al cititului online?

O, da! Și eu îl simt uneori. Unele cărți sunt extrem de populare în spațiul internațional, astfel devin un mare interes și pentru publicul român. Eu sunt, înainte de toate, cititoare, așadar devin destul de curioasă, însă nu țin nici pe departe pasul și mă pierd în proiecte deja începute care îmi consumă multe resurse, ajungând să citesc târziu cărțile populare.

Relația ta cu literatura, cum te-ai apucat de citit

Am citit destul de puțin în copilărie și adolescență în comparație cu prezentul. Într-adevăr, în perioada studiilor citeam destul de mult pentru cursuri, în special teatru, ceea ce mi-a format o plăcere deosebită de a caracteriza personaje. Apoi, am început să citesc efectiv de plăcere și atunci s-a schimbat totul, fiind din ce în ce mai curioasă să descopăr cărți care nu erau obligatorii, cărți care ar fi și educative, dar și distractive, a fost un deliciu să am libertatea de a-mi descoperi stilul și preferințele. Iar după apariția canalului de YouTube am început să citesc cu și mai multă înflăcărare.

Obiceiurile tale de lectură

După apariția platformei HeyBooks am avut o perioadă în care am citit mai puțin, fiind foarte entuziasmată să compun baza de date care, în acest moment, conține peste 11.000 de cărți. Dar, ușor, ușor, mi-am revenit, iar acum citesc destul de mult. Nu îmi impun absolut nimic, însă am darul timpului care îmi permite să mă bucur de lectură fără program fix. Este adevărat, îmi place să citesc măcar 100 de cărți pe an, însă cred că îmi voi atinge obiectivul și anul acesta.

Nu reușesc să citesc mai multe cărți în același timp, oricât de mult aș încerca, mă pierd în povestea uneia dintre cărți, o termin, iar apoi revin la cealaltă. Admir cititorii care pot jongla cu lecturile, însă eu nu pot. Chiar am încercat și ajung tot la vechea formula, câte o carte pe rând.

Alte tabieturi nu pot spune că am, acționez, de multe ori, contra productiv, spre exemplu, după ce termin de citit o carte de dimensiuni mari, încep tot o carte de dimensiuni mari pentru că “m-am încălzit”.

Ești genul care se forțează să termine o carte chiar dacă nu îi place?

În trecut făceam asta, însă mi-am dat seama că mai bine abandonez sau amân o carte decât să forțez un anume titlu care apoi să mă facă să simt nevoia de o pauză de la citit.

Cumperi multe cărți?

DA! Cărțile sunt una dintre cele mai mari investiții pe care le fac în prezent.

Unde și cum se citește cel mai bine o carte

Fiecare cititor are un alt răspuns, nu există unul general. Mulți dintre cititorii din comunitatea mea ar spune că cel mai bine se citește undeva unde este liniște (mai ales dacă ești părinte). Eu cel mai bine citesc acasă, aici este sanctuarul meu, oaza mea de liniște.

Cum diferă selecția pentru conținutul online

Nu diferă absolut deloc, eu citesc de plăcere. Îmi aleg titlurile în funcție de ce îmi atrage atenția sau de ce conținut mi se pune mie pata să fac pe YouTube. Rar prioritizez o carte populară, mai degrabă țin cont de cererile cititorilor din comunitatea mea care doresc o părere și atunci le-o ofer cu mare drag.

Cărți pe care le-ai apreciat ca cititor, dar care nu funcționează ca recomandare online

Bineînțeles, fiecare cititor percepe o carte diferit și simt că s-a luptat mult pentru a ajunge la concluzia aceasta. De-abia acum începem să ne acceptăm cu adevărat diferențele și părerile, pe când, în trecut, erai aspru pedepsit în comentarii dacă nu aveai păreri pozitive despre o carte populară, sau, Doamne ferește! despre una clasică.

Presiunea din online: trafic, algoritmi, reacții

Eu m-am adaptat de mult la tot ce ține de numere, înțeleg foarte bine că o comunitate mai mare înseamnă mai multe oportunități, dar am oameni atât de frumoși care se abonează de dragul cărților și poate de dragul meu ca om, nicidecum pentru că eu, ca și creator de conținut, sunt vreun trend.

Desigur, există presiune și s-o spunem pe față, există și nedreptate atunci când realizezi că ai muncit și probabil vei mai munci de-acum înainte fără compensație financiară. Aici nu este vorba despre vanitate, este vorba despre nevoia oricui de a fi plătit pentru munca depusă, iar la mine nu s-a întâmplat asta mult timp.

Făcând comparații inutile și superficiale, însă complet umane, ajungi la concluzia că poate ai merita și tu unele lucruri pe care le vezi la alți creatori de conținut (poate nu din același domeniu) pentru că muncă există și este extenuant să fii atât de determinat încât să nu renunți după ce ani de zile nu doar că ai muncit pro bono, dar ai mai și investit foarte mult în cărți, aparatură etc…

Din fericire, apariția platfomei HeyBooks a schimbat acest aspect pentru că validează efectiv toată munca mea de până acum.

Ce subiecte legate de lectură sunt discutate prea puțin în spațiul online

Eu cred că subiectele sensibile trebuie abordate cu foarte multă atenție, nu doar pentru că fiecare om se raportează la ele într-un mod subiectiv, dar și pentru că, vorbind la scară largă, o parte dintre români nu sunt destul de pregătiți emoțional pentru a purta astfel de discuții. În cercurile restrânse de cititori aceste subiecte sunt binevenite și discuția este foarte benefică.

Aici mă refer, spre exemplu, la modelul de educație învechit, la analfabetismul funcțional, la diferențele de respect dintre autori și autoare (mai ales că nu se studiază autoare în școli) și multe altele care, fiind într-un cerc vicios, ne fac să ajungem la tot sistemul social și politic al țării. Este evident că nu se pune accent pe educație și pe lectură în România, iar acesta este unul dintre cele mai dureroase subiecte, fiind foarte complicat să schimbăm mentalități și sisteme întregi.

Cea mai interesantă conversație pe care ai generat-o prin conținutul tău

Pentru mine toate conversațiile sunt interesante, spun asta pentru că sunt foarte mândră de comunitatea mea. Acești oameni sunt atât de deschiși, de bine informați, dar și maleabili și respectuoși cu privire la opiniile diferite. Această acceptare a altor păreri este în sine ceva interesant și important pentru mine.

Autorii tăi preferați

Aceasta este una dintre cele mai grele întrebări pentru un cititor, sau cel puțin pentru mine. În trecut eram o mare fană a autorilor străini, însă am început recent să descopăr autorii români contemporani. Știu că mai am multe nume din România de descoperit, dar voi da câteva exemple recente. Sunt o mare fană a autoarelor Hanna Bota, Manuela Buchman (pe care am descoperit-o anul acesta), Ana Barton și multe altele. Dintre autorii străini îi ador pe Elif Shafak, Carlos Ruiz Zafon, Stieg Larsson, Frederik Backman, Daphne du Maurier. Dintre autoarele clasice le-aș numi pe Charlotte, Emily și Anne Brontë, sunt preferatele mele.

E vreo carte / autor care și-a pus amprenta definitiv pe ceea ce ești în prezent?

Cu siguranță. Seria “Millennium” de Stieg Larsson care mi-a redeschis apetitul pentru citit. Simt că mulți dintre cititorii din comunitate care mă urmăresc de mult mă asociază cu aceste cărți.

Ce cărți nu ai reușit să termini

Uneori începem anumite cărți în momentele nepotrivite din viețile noastre. Fiecare carte are rostul ei și trebuie citită într-o anumită perioadă, eu așa simt. Asemenea situației din tetralogia Cimitirul cărților uitate, am impresia că o carte te alege pe tine, nu invers. Ultimul titlu pe care l-am amânat, dar nu abandonat complet, este Katabasis de R. F. Kuang, nu era momentul ei.

Topuri & recomandări: Cea mai virală carte în 2026

Una dintre cărțile recent apărute și traduse în România care a stârnit multe reacții ar fi “O soție din alte vremuri” de Caro Claire Burke, sau “Alchemised” de SenLinYu care este și acum pe locul întâi în topul TBR-urilor cititorilor pe HeyBooks.

Cartea care te-a surprins cel mai mult în 2026. Sau cea care te-a frustrat

Din fericire descopăr multe cărți care mă suprind sau care mă frustrează, ceea ce este de dorit. Este important ca atunci când citim, mecanismele să înceapă să funcționez la capacitate mai mare, este important să ne punem întrebări despre viețile noastre, despre societate, despre caracteristicile personajelor care ne plac, sau nu. Una dintre aceste cărți este “Greu de pătruns în pădurea de mesteceni” de Ruxandra Burcescu deoarece vorbește despre un politician de provincie, un personaj dintr-o carte care poate fi ușor, prea ușor, transferat în realitatea noastră prezentă. Într-un fel, este absolut înfricoșător.

Ce ai descoperit despre literatură, scris și oameni după ce ai dat drumul vlogului

Literatura strânge oamenii laolaltă, descrețește minți, te scoate din zona de confort, te luminează, te întunecă, te poartă în nenumărate aventuri, îți face cunoștință cu oameni extrem de diferiți, te învață, te alină, te scoate din minți, folosind doar cuvinte. Astfel, limbajul, libertatea de exprimare a ideilor, talentul autorilor, devin efectiv unelte de o importanță maximă pentru o societate.

Despre oameni am învățat că sunt superbi. Una dintre lecțiile triste a fost legată de faptul că, uneori, străinii, oamenii pe care nu i-ai întâlnit niciodată în viața ta, te susțin mai mult decât cei pe care îi cunoști. Aș vrea să mă folosesc de această ocazie pentru a le mulțumi celor din comunitatea mea.

Publicul tău și preferințele lui

Comunitatea mea este formată în mare parte din cititoare de peste 25 de ani. Discuțiile sunt minunate, folositoare și prietenoase. În cea mai mare parte discutăm despre cărți de ficțiune pentru că și eu sunt o mare fană a ficțiunii, însă fiecare vine cu recomandări și sugestii din toate categoriile literare. Ador să observ că ne încurajăm între noi, că există atât de multă solidaritate și pasiune.

Obiceiurile de lectură și followerii

Îmi permit să spun că obiceiurile de lectură se schimbă destul de greu. Pentru o persoană care are job full time și poate și copii este esențială disciplina. Mereu există întrebarea “dar cum ai timp să citești?” Aici răspunsul este simplu, nu ne putem compara viețile. O persoană care vrea cu adevărat să citească își găsește 10 minute să facă asta (aici mă folosesc de răspunsurile urmăritorilor mei care, deși au vieți foarte ocupate, încearcă să introducă lectura în rutina zilnică și reușesc).

Cele mai mari mituri vizavi de cititori în 2026

Că sunt tocilari, așa cum am învățat noi că sunt tocilarii în filmele americane. Că sunt inadaptați social, că nu știu de glumă, că nu petrec (“orice carte citită este un grătar piedut”), că au virtuți exagerate, că sunt elitiști, că sunt diferiți. Exclus! Sunt oameni din aproape toate păturile sociale și, dacă n-ar mai exista atâtea prejudecăți, poate că mai mulți români ar începe să citească, sau ar citi mai mult.

Cultura listelor de tip „50 de cărți pe an”

Stabilirea unui obiectiv public poate crea controverse. Se poate impune o anume presiune pe cititori, însă cred că este important ca fiecare să se bucure pur și simplu de lectură și de timpul petrecut în prezența unei cărți. Pe de cealaltă parte, un asemenea conținut poate încuraja oamenii, îi poate influența pozitiv, le poate face cunoștință cu titluri sau categorii literare noi, așadar eu, ca și consumatoare și creatoare de conținut, sunt o mare fană a lui.

Literatura română contemporană: ce titlu de vlog i-ai da?

Literatura română contemporană: marea revenire. În prezent sunt fascinată de talentul și ingeniozitatea autorilor români, de modul în care sunt extrem de adaptați prezentului, dar și atenți la publicul căruia li se adresează. Există, desigur, un anumit grad de elitism al unor persoane care nu vor deloc să descopere noii autori, mai ales noile autoare, un fapt care afectează scriitorii, dar și cititorii.

Am observant că sunt anumiți autori români care sunt deranjați de conținutul din mediul online, neconsiderând că persoanele în cauză au dreptul să discute despre cărțile lor. Atunci cui se adresează, doar criticilor, doar unui procentaj minuscul al populației? Să nu uităm că, totuși, aceștia se bazează pe vânzarea cărților, iar cumpărătorii sunt fix cititorii pe care-i desconsideră.

Câteva dintre cărțile citite recent care m-au impresionat sunt “Trei femei, cu mine, patru” de Hanna Bota, “Inimi de vrăbiuțe” de Manuela Buchman, “Dezrădăcinații” de Cătălin Ceaușoglu, “Greu de pătruns în pădurea de mesteceni” de Ruxandra Burcescu, “Sus e numele meu, Ila” de Andreea Ionescu-Berechet și multe alte titluri.

Acum, când mă gândesc la literatură română, n-o mai asociez cu lecturile obligatorii din școală care, deși minunate în sinea lor, nu mai sunt deloc adaptate vremurilor în care trăim.

Ce carte ai recomanda cuiva care spune că nu mai are răbdare să citească

Mi se cer adesea recomandări, însă nu există un răspuns simplu. Motivul este următorul: o persoană trebuie să încerce mai multe categorii literare, trebuie să știe ce preferințe are, iar la acestea se ajunge doar încercând.

Poate unora le place mai mult non ficțiunea, poate altora le place mai mult ficțiunea și atunci există atât de multe variante. De asemenea, un răspuns poate depinde de meseria persoanei în cauză, de gradul de stres la care este supusă și mulți alți factori. O bună tehnică ar putea fi comparația, spre exemplu, cu serialele, dacă persoana în cauză este amatoare de seriale și filme. Îți plac cele istorice? Încearcă ficțiune istorică. Îți plac poveștile sci-fi? Atunci încearcă o astfel de carte și tot așa.

O altă tehnică ar fi cărțile mai scurte care nu necesită mult timp și care oferă și o anume satisfacție la final.

În definitiv, problema este mult mai complicată pentru că persoana respectivă trebuie să stea să se gândească de ce nu mai are răbdare, care sunt factorii din viața lor care au contribuit la asta, ce se poate rezolva și ce nu. Recomand conținutul din online despre cărți, nu neapărat pentru că îl fac și eu, ci pentru că și pe mine mă încurajează, îmi oferă informații, mă animă și chiar îmi crește dorința de a citi.