Etică, lăcomie, responsabilitate. Jaron Lanier vorbește despre starea industriei tech la StarTalk, emisiunea moderată de Neil deGrasse Tyson alături de co-prezentatorii Gary O'Reilly și Negin Farsad. Considerat „părintele Realității Virtuale” și în prezent Prime Unifying Scientist la Microsoft, Lanier critică rețelele sociale care ne țin captivi într-o mentalitate reptiliană de „luptă sau fugi” și modelul de business din Silicon Valley.
Tot felul de realități
Pentru Lanier, misiunea originală a Realității Virtuale nu a fost crearea unui refugiu în care oamenii să se piardă și să uite de lumea reală, ci, paradoxal, un instrument pentru a ne reconecta la ea.
„Ne naștem în această lume și ne obișnuim atât de mult cu ea încât nu o mai apreciem. Și când ai o alternativă suficient de vie pentru un moment, iar apoi te întorci, această realitate normală capătă brusc calitățile uimitoare pe care le-a avut mereu. Pentru mine, nu este o alternativă la realitate, este o modalitate de a aprecia realitatea, prin obținerea, în sfârșit, a unui contrast”, spune Lanier.
Lanier analizează transformarea rețelelor sociale și susține că designul platformelor actuale activează răspunsuri primitive, de supraviețuire.
„Când ești sub regimul unui feedback instant generat de un algoritm, ceea ce tinde să facă este să țină activată constant acea parte rapidă a creierului de fight-or-flight. E ca și cum ești mereu vânat, ești mereu vânător, ești mereu excitat, dar niciodată satisfăcut. Ești paranoic. Ești mereu hiperconștient de modul în care apari social pentru că îți este frică să nu fii agresat. Când ești așa tot timpul, te transformi în Trump sau Elon.”
Neuroștiința modernă și studiile axate pe adicția digitală au confirmat că emoțiile cu valență negativă puternică, furia, indignarea, au o viteză de propagare mult mai mare decât cele neutre sau pozitive, algoritmii fiind concepuți să le amplifice pentru a crește timpul petrecut pe platformă.
Demitizarea AI-ului
Partea centrală a discursului strică „magia” Inteligenței Artificiale. Lanier îndeamnă oamenii să privească tehnologia așa cum este ea de fapt: un colaj hiper-evoluat de muncă umană.
„Vă puteți gândi la modelele mari de limbaj AI, ca la o mulțime uriașă de oameni a căror muncă a fost combinată în acest document unic, precum Wikipedia. Dacă te gândești la AI ca la o colaborare a unui grup de oameni, în loc de o nouă entitate, nu ai schimbat tehnic absolut nimic. Dar dintr-odată se deschid noi orizonturi care sunt uimitoare”, spune Lanier.
De ce aleg totuși creatorii AI să vândă iluzia unei entități de sine stătătoare, o conștiință aproape divină?
„Ești un tânăr care crede că centrul universului este el; ești plătit mult. Desigur că vrei să crezi că fabrici un Dumnezeu. Asta vrei”, explică Lanier.
Mitologia este o scuză bună pentru a eluda responsabilitatea morală și furtul drepturilor de autor:
„Singurul motiv pentru care ne gândim la modelele AI mari ca la o cutie neagră este pentru că, dacă o deschizi, singurul lucru care se află acolo sunt oamenii. AI-ul este făcut din oameni. Este făcut din datele de la oameni. Și pentru că vrem să ne gândim la el ca la un nou zeu, nu vrem să-i vedem pe acei oameni.”
Lanier promovează „Data Dignity”, un sistem al viitorului în care utilizatorii și creatorii vor fi remunerați direct pentru contribuția lor în funcționarea acestor rețele neurale.
"Se spune adesea: biții nu sunt reali, deci nu trebuie să plătim oamenii. Arată-mi un bit care nu a implicat muncă. Arată-mi un bit care nu a dispersat căldură. Uitați-vă la centrele de date; când produci suficienți biți, ajung să consume mai multă energie decât orice altceva. Informația este fizică, sau nu este nimic.”
Rularea modelelor actuale are o amprentă mare de carbon. Zecile de mii de unități de procesare grafică (GPU) folosite de centrele de date ale marilor companii consumă o cantitate enormă de electricitate și apă proaspătă pentru răcire, având un impact tangibil în realitatea fizică, demonstrând că internetul, A-ul și cloud-ul nu trăiesc „în aer”.
