Dacă ești din București sau măcar în trecere, nu ai cum să nu fi pășit în viața asta prin Piața Romană, știi tu, zona aia universală de întâlnire pe lângă gura de metrou. Dar nu prezentul ne interesează acum. Suntem cu ochii pe proiectul urbae.ro - prima arhivă românească dedicată memoriei afective a orașelor. O inițiativă care urmărește relația dintre oameni, clădiri și stradă prin cercetări ce îmbină perspective arhitecturale, antropologice și artistice din istoria ultimilor 60 de ani, realizată de asociația HopDocs. Primul capitol al platformei este dedicat Pieței Romane, una dintre cele mai importante zone urbane ale Bucureștiului.
Dacă în anii '80 viața socială se organiza în jurul Terasei Grădinița, Cofetăriei Casata, Alimentarei Leonida, Magazinului Eva, Cinematografului Studio sau Teatrului Nottara, după 1990 strada a devenit principalul loc de adunare pentru rockeri, punkeri, hip-hoperi, pentru comerțul și schimbul de muzică, spune Ilinca Micu, documentaristă, autoarea și coordonatoarea de cercetare a proiectului.
"Ajungi să afli adevărate povești de viață, care refac memoria zonei. Pleci de la o întrebare: când v-ați mutat aici, cum arăta zona acum 40 de ani, sau cum a fost la mineriadă, au intrat minerii în clădire, cum s-a văzut Revoluția de la geam și de fapt ajungi să afli povestea întregii lor vieți", povestește Ilinca Micu.
Până la toamnă când proiectul se va lansa oficial, povestim cu ea mai jos despre fiecare perioadă și momentul ei de glorie și cum a evoluat Piața Romană prin memoria celor care au populat-o de-a lungul vremii.
Povestea urbae
urbae.ro (pronunțat Urbe; literele a și e din scrierea sa fac trimitere la arhitecturi și etnografii urbane) a pornit de la un balcon din blocul Casata, de pe Bulevardul Magheru. Un spațiu mic, situat la limita dintre privat și public, unde istoria personală întâlnește marea istorie. Aranjatul și stropitul plantelor din balcon, micile ritualuri cotidiene, privitul afară, băutul cafelei, fumatul, joaca unui copil în spațiul mic de beton s-au întâlnit cu anii '90, cu Revoluția, mineriadele, cu muzica tarabelor de jos ș.a.m.d. Am documentat clădirile care au o importanță deosebită pentru zona Romană, dar și pentru povestea acestui balcon (Blocul Eva, Nottara, Grădinița, Casata, Studio, Leonida) apoi strada și tot arealul care le cuprinde și modul în care noi amprentăm locurile pe care le locuim, dar și viceversa, cum ele ne formează.
Cât ați lucrat la proiect
Ideea și cercetarea poveștii balconului au început acum 3 ani, însă munca pentru urbae.ro și cercetarea zonei Romană au început în septembrie 2025, când am pus proiectul pe hârtie și am aplicat pentru finanțarea oferită de OAR prin Timbrul de Arhitectură. De atunci a început munca efectivă, alături de toți colaboratorii proiectului: arhitecți, urbaniști, fotografi, antropologi, artiști și studenți. Munca a presupus simultan mai multe etape: cercetare de teren, interviuri cu locuitorii zonei, documentare fotografică și video, înregistrări audio ale clădirilor și ale străzii, plus construirea platformei digitale. Fiecare material ridică întrebări noi, o fotografie de arhivă te trimite la o altă poveste, un interviu deschide un alt fir narativ.
Una dintre cele mai mari provocări e să ajungem la oamenii care locuiesc în clădirile studiate sau la cei care au petrecut mult timp în zona Pieței Romane. De exemplu, cei care frecventau spațiile comerciale de la parterul clădirilor: Cofetăria Casata, Terasa Grădinița, Cinema Studio, Teatrul Nottara sau Magazinul Eva. Și toți acei tineri care, odată cu anii '90, au început să se adune în jurul gurii de metrou, unde s-a dezvoltat imediat după Revoluție comerțul de casete și schimbul de muzică.
Aceasta e munca cea mai interesantă din proiect, dar e și cea care necesită cel mai mult timp și răbdare. Trebuie să găsim acești oameni, să le povestim despre proiect, să reușim să-i convingem că poveștile lor de viață, chiar dacă lor li se par banale, sunt foarte importante pentru istoria acestei zone și a orașului.
Credit foto: Andreea Cel Mare
Poveștile oamenilor
Ce am observat în procesul de cercetare e că oamenii au mult mai multe de spus decât se așteaptă ei înșiși. Când întrebi pe cineva despre Cofetăria Casata sau Cinema Studio, nu primești o amintire, ci un lanț întreg de povești. Poate provocarea nu e să convingem oamenii să vorbească, ci să creăm un spațiu în care să se simtă în siguranță să o facă.
Ajungi să afli adevărate povești de viață, care refac memoria zonei. Pleci de la o întrebare: când v-ați mutat aici, cum arăta zona acum 40 de ani, sau cum a fost la mineriadă, au intrat minerii în clădire, cum s-a văzut Revoluția de la geam și de fapt ajungi să afli povestea întregii lor vieți: despre cum și-au cunoscut partenerii, soții și soțiile, uneori vecini, despre copiii lor care au crescut în comunitățile respective, despre locurile de joacă, vecinătate, despre statul la cozile la Leonida, dar și despre cele de la Nottara și Studio, despre modă la Eva, despre conductele de apă, parcări subterane și sandvișuri cumpărate dimineața după club, apartamente locuite o viață, apartamente părăsite și relocuite de alții. Punctul care le leagă este același loc, aceeași clădire sau zonă.
Poveștile lor sunt adevărate comori. De fapt, o istorie întreagă este concentrată în 6 clădiri, chiar dacă vorbim cu persoane din generații foarte diferite, unii mutați aici în anii 1965, alții în 2010.
Ne-am îndreptat atenția și către persoanele care lucrează în aceste clădiri. De exemplu, la Cinema Studio și la Teatrul Nottara, ne-am oprit și asupra persoanelor care lucrează în spatele scenei: tehnicieni, proiecționiști, cabiniere, machioze, coafeze. Aceștia lucrează de ani de zile în teatru și cinema, petrec foarte mult timp în aceste clădiri și în zonă, au fost martori la schimbările străzii și zonei. Intrând în clădiri, intri în universuri ascunse pe care încercăm să le explorăm.
Credit foto: Andreea Cel Mare
Cum de ați ales pentru un prim capitol Piața Romană
Piața Romană e unul dintre locurile în care Bucureștiul se poate citi foarte bine. E un nod unde s-au suprapus multe generații, fiecare lăsând o amprentă. A traversat perioada interbelică, zeci de ani de comunism în toate nuanțele sale, Revoluția, mineriadele, tranziția. A fost zgâlțâit de două cutremure distrugătoare, a văzut cum se schimbă fațadele, cum se privatizează spațiile publice, cum dispar și apar locuri de întâlnire. Și totuși rămâne, în continuare, un punct de întâlnire pentru fiecare generație. Exact acest tip de continuitate în schimbare ne interesează.
Credit foto: Andreea Cel Mare
Feedback-ul din partea bucureștenilor
Feedback-ul a fost pozitiv. Oamenii par să rezoneze cu ideea proiectului. Am primit mesaje de la bucureșteni care s-au recunoscut în poveștile locurilor și care și-au dorit să contribuie cu amintiri proprii. E încurajator și sperăm să adunăm povești cât mai diverse, de la toate generațiile.
Ce înseamnă memoria afectivă a orașului
O memorie afectivă nu e neapărat o amintire frumoasă sau nostalgică. E legătura concretă dintre un om și un loc, ce ai simțit acolo, ce s-a întâmplat, cine erai în momentul acela. Poate fi profiterolul de la Casata, poate fi sandvișul de la Everest luat la 5 dimineața după club, poate fi primul film văzut la Studio. Ne interesează toate aceste versiuni, inclusiv cele mai puțin romantice. Memoria reală e mai interesantă decât nostalgia idealizată.
Credit foto: Malina Ionescu
Descoperiri
Una dintre ideile care ni s-a clarificat și a fost o mică revelație a fost să realizăm că fiecare generație are nostalgia spațiului în care a trăit. E o stratificare de nostalgii. Pentru noi, Piața Romană a devenit un șantier arheologic de nostalgii. Unii au nostalgia Cofetăriei Casata. Alții au nostalgia anilor '90 pe stradă. Tinerii de azi vor avea nostalgia fast food-urilor existente astăzi la Romană. Același colț de stradă înseamnă lucruri complet diferite în funcție de perioada trăită. Iar transformările nu înseamnă neapărat pierderi.
Reclamele outdoor și Piața Romană
Reclamele outdoor sunt și ele un strat al memoriei urbane, mai ales al celei post-nouăzeciste, al capitalismului haotic și agresiv. Ele reprezintă, din punct de vedere vizual, ce era și este important în societate din punct de vedere comercial și social într-o anumită perioadă. În același timp, acoperă fațadele, le strică și sufocă clădirile, ștergând lizibilitatea arhitecturală, ceea ce face documentarea noastră și mai urgentă.
Credit foto: Andreea Cel Mare
Latură este cea mai relevantă: cea arhitecturală, antropologică sau artistică?
Nu le putem separa pe cele trei și tocmai asta e miza proiectului. Converg și se susțin reciproc. Avem nevoie de toate trei pentru a înțelege cu adevărat un loc.
Credit foto: Malina Ionescu
Momentul de glorie al Pieței Romane
Zona a avut mai multe momente de glorie sau poate mai bine zis niște vârfuri. Întotdeauna a fost un punct central al orașului, un punct de trecere, de întâlnire și de locuire.
În perioada interbelică, bulevardul era una dintre cele mai moderne și elegante artere ale Bucureștiului. Gloria arhitecturală a zonei poate să fi fost până în anii '60, înaintea demolării Muzeului Simu. Apoi au apărut blocurile Eva și ONT, iar cutremurul din '77 a reconfigurat și mai mult geografia zonei prin noul bloc Casata și construirea blocului Grădinița.
Dacă în anii '80 viața socială se organiza în jurul Terasei Grădinița, Cofetăriei Casata, Alimentarei Leonida, Magazinului Eva, Cinematografului Studio sau Teatrului Nottara, după 1990 strada a devenit principalul loc de adunare pentru rockeri, punkeri, hip-hoperi, pentru comerțul și schimbul de muzică. Fiecare perioadă a avut propriul moment de glorie. Ceea ce e remarcabil e că zona continuă să fie un punct de întâlnire și azi, cu alte generații, cu alte obiceiuri, cu alte locuri la parter.
Credit foto: Tudor Antoniu
Asociația HopDocs
Suntem un colectiv interdisciplinar de artiști, antropologi, cineaști, arhitecți, fotografi și urbaniști. Experiența noastră combină cercetarea vizuală, arhivistică și etnografică, cu interesul pentru patrimoniu și memorie colectivă.
În 2024 am înființat Asociația HopDocs. Ne propunem să observăm și să înțelegem fenomenele sociale și culturale din România prin mijloace artistice, educaționale și participative.
Printre oamenii implicați în proiect se numără:
- Ilinca Micu, documentaristă, autoarea și coordonatoarea de cercetare a proiectului urbae.ro - La Romană
- Simona Gavrilă, specialistă în educație și designer de cursuri online, este project manager
- Andreea Cel Mare, arhitectă și fotografă
- Gruia Bădescu, antropolog, designer urban și cercetător la Universitatea din Konstanz
- Oana Iacob, arhitectă
- Mălina Ionescu, scenografă și fotografă
- Dan Adrian-Ionescu, arhitect și artist vizual
- Paula Dunker, coregrafă și artistă multidisciplinară
- Paul Breazu, jurnalist
- Cristina Popa, editor video
- Raluca David, editor și regizor de film
- Tudor Antoniu, fotograf
- Bogdan Driu, communication manager
