[Out of office] Laura Fluture: Timpul liber nu se măsoară neapărat în zile sau în concedii, ci în cât de departe reușesc să-mi mut atenția de la muncă

Nu e nimic rău în a te întoarce la un inbox plin. Înseamnă că oamenilor le-a fost dor de tine. Altfel, când știi că te întorci la niște colegi pe care te poți baza, lectura mormanului de mailuri e chiar plăcută. Continuăm seria unde, cum și în ce fel își mai petrec publicitarii timpul liber - și ăla intermediar, și ăla care necesită un OOO automated email - cu Laura Fluture, Senior Art Director Dare Digital, care a bifat deja pe 2026 Copenhaga, Japonia, Coreea de Sud, Irlanda, Portugalia și Barcelona. Toate, fără să-și piardă streakul pe Duolingo.

Când e în concediu, îi place să călătorească (dacă nu era deja evident). Dar nu ca un turist care și-a organizat compulsiv fiecare zi, cu obiective și locuri, ci ca un călător curios. Călătorul curios nu știe niciodată cum va ajunge să descopere destinația pe care și-a ales-o. Se lasă ghidat de moment, poate într-un hole in the wall, în care va mânca extraordinar, poate într-un bar de karaoke la 3 dimineața, sau poate, super random, într-un photobooth, alături de localnici. Dar din ce ne-a povestit Laura, este, totuși, un secret în treaba asta: să mergi acolo unde ai prieteni de-ai locului sau să ți-i faci atunci când ajungi acolo.

Dar nu am vorbit doar despre concedii, ci și despre timpul liber, pe care Laura încearcă să nu și-l mai transforme în alte proiecte cu miză. Despre cum își explorează creativitatea în afara programului, dar și despre amintiri din OOO, Laura, mai jos:

Ce înseamnă timpul liber pentru tine și cum îl contorizezi

Pentru mine timpul liber nu se măsoară neapărat în zile sau în concedii, ci în cât de departe reușesc să-mi mut atenția de la muncă.

Concediile sunt minunate pentru că îți dau timp să intri în ritmul unui loc nou și să fii curios fără niciun scop, dar cred că nu ar trebui să le privim ca pe singurele momente în care te odihnești cu adevărat. Dacă ajungi să numeri zilele până la următoarea vacanță ca să-ți revii, probabil e un semn că ai nevoie de mai multe pauze între ele.

Pauzele: detașare completă sau niște vinovăție

Cred că unul dintre riscurile unui job creativ este că începi să vezi orice idee ca pe un proiect, capcană în care am căzut și eu. Mulți ani o parte semnificativă din timpul meu liber a însemnat freelance, proiecte personale și un ONG construit de la zero. Dar, la un moment dat, mi-am dat seama că, dacă transform și orele alea într-o extensie a muncii, încep să pierd exact lucrurile care mă fac creativă.

Astăzi măsor timpul liber destul de simplu: începe în momentul în care aleg să fac ceva care nu are o miză profesională, care nu o să ajungă într-un portofoliu, într-o prezentare sau într-un proiect. Concediile sunt foarte importante, dar cred mai degrabă în granițele mici dintre muncă și restul vieții. Cred că acolo începe, de fapt, spațiul în care îți lași mintea să respire. Iar de când îl privesc așa, vinovăția nu prea își mai găsește locul.

Ce cauți, de obicei, de la pauzele tale

Nu cred că pauzele se întâmplă atunci când stau, ci când descopăr ceva nou. Așa că, mai degrabă decât să-mi încarc bateriile, încerc să-mi hrănesc curiozitatea și să experimentez cât mai mult. Anul ăsta am început să scriu o carte, să mixez, să lucrez la primul meu EP, să filmez și editez mai mult.

Știu că poate părea că mă contrazic după ce spuneam mai devreme despre tentația de a transforma orice activitate creativă în ceva, dar cred că diferența stă în intenție. În timpul liber nu mă interesează dacă ceva iese bine, faptul că nu trebuie să demonstrez nimic și că nu există o miză face ca toate activitățile astea să se simtă ca o joacă.

Cum ai gândit vacanța de anul ăsta

Am îmbrățișat foarte tare ideea de be a traveller, not a tourist și sincer mi-a schimbat complet felul în care călătoresc. Nu mai tratez călătoriile ca pe niște liste de obiective de bifat care, la finalul zilei, îți fură mai mult din experiență decât îți dau.

2026 este, fără discuție, anul în care am călătorit cel mai mult. Am început anul în Copenhaga, unde am stat o lună, apoi în Japonia și Coreea de Sud, Irlanda, într-un solo trip în Portugalia și la Primavera Sound în Barcelona.

Și, coincidență sau nu, fix astea au fost și cele mai frumoase călătorii. Cred că și pentru că au fost cele în care am zis „da” cam la orice: un drum cu mașina spre un sat despre care n-auzisem niciodată, poze într-un photobooth cu niște oameni pe care îi cunoșteam de trei ore, cel mai bun kebab din viața mea, karaoke în Osaka la 3 dimineața, o noapte petrecută într-o cameră cu cinci plăci de surf sau mers pe jos de la festival până la cazare. Deși sună cheesy, din toate experiențele astea, nu locurile sunt cele care au rămas cu mine, ci oamenii.

Cum îți alegi destinațiile

Felul în care ajung să aleg unele destinații e rezumat perfect de un citat al lui Elif Shafak: “Some cities you go to because you want to. Some cities you go to because they want you to.”

Majoritatea călătoriilor mele pornesc de la faptul că am mulți prieteni care locuiesc în alte țări și, fără să-mi propun, fix orașele alea ajung să-mi rămână cel mai aproape de suflet (și unde încerc să merg cât de des pot). Cred că atunci când descoperi un loc prin cineva care îl numește „acasă”, relația cu orașul se schimbă complet. Într-un fel simți că locul te-a ales și el pe tine.

În rest, încerc să-mi las mereu loc și pentru destinații complet noi, ideal în afara Europei, și pentru decizii luate pe ultima sută de metri.

Cel mai important lucru în vacanță

Să fiu curioasă și să las loc pentru întâmplări pe care n-aș fi avut cum să le planific.

Primul lucru pe care îl faci în vacanță

Las bagajul și ies să beau o bere în cartierul în care stau.

Cea mai legendară vacanță de-ale tale

Nu știu dacă e o coincidență, dar cele mai legendare vacanțe ale mele au început la fel: cu zboruri schimbate.

Prima a fost Japonia. În ziua plecării ni s-au anulat zborurile, așa că am luat alte bilete, am plecat a doua zi în Varșovia, apoi în Coreea de Sud și, câteva zile mai târziu, am ajuns în Osaka. Am văzut singură apusul pe o plajă goală într-un orășel superb la două ore de Tokyo, ne-a găsit 5 dimineața uitându-ne la un meci de fotbal într-un bar minuscul doar cu locals, am mâncat incredibil în absolut fiecare loc random în care am intrat, am fost fericită, supărată, fascinată, obosită. A fost una dintre cele mai intense și random căutări pe care le-am avut, dar 100% m-aș întoarce cât de curând.

Barcelona, în schimb, a fost una dintre puținele vacanțe în care am avut senzația că universul a fost efectiv de partea mea. Mi-am schimbat zborul ca să ajung mai devreme, am cunoscut oameni amazing, am dansat în ploaie și vânt de aproape 100 km/h, mi-am găsit de fiecare dată prietenii într-un festival cu zeci de mii de oameni, am mâncat burgerul preferat al lui Dua Lipa și, poate cea mai mare victorie, nu mi-am pierdut streakul de peste 1000 de zile pe Duolingo.

Cel mai banal lucru care poate să-ți strice vacanța

Încălțămintea. E incredibil cât de repede o pereche aleasă prost poate transforma o vacanță într-un endurance test, motiv pentru care am început să investesc ca lumea în încălțăminte comodă.

Linia care delimitează jobul de viața personală

Nu cred că o delimitează programul, ci atenția. În momentul în care sunt prinsă de ceva care n-are nicio legătură cu munca, chiar dacă e ceva banal, știu că am ieșit din work mode.

De ce ajunge să-ți fie dor când ești în concediu

De hainele pe care nu le-am luat pentru că am zis ca nu voi avea nevoie de ele.

O vacanță nu e niciodată completă fără ... ?

Fujifilmul meu.

Cât timp petreci la job în concediu?

Obișnuiam să verific mailurile, mai ales din teama că mă voi întoarce la un inbox imposibil și la prea mult catching up. Dar, în timp, am descoperit că este ceva foarte magic la a te rupe de responsabilitățile office related. Și am avut norocul să lucrez în locuri în care oamenii aveau suficientă încredere unii în alții încât să nu simți nevoia să fii conectat non-stop.

Conturile tale de social media atunci când ești în vacanță

Nu pot să zic că dau foarte mult din casă, mai ales că încerc să am un screen time cât mai mic. În schimb, după ce mă întorc, fac mai mereu un edit cinematic sau niște carousels mai vibey cu ce am văzut, ce am făcut și ce gânduri au mai rămas cu mine.

O carte și un loc

Swallowing Geography, de Deborah Levy, care a fost the perfect read pentru momentul în care mă aflam.

Cel mai mult timp îl petrec la bazin, în micul meu studio, cu prietenii sau pe site-ul Wizz.

Din concediu, direct la job?

Clar buffer între concediu și job, dar parcă nu-mi mai vine să sacrific una din cele 20 zile de concediu ca să dorm sau să mă recalibrez. Și nici nu știu cum s-a întâmplat, dar aproape toate călătoriile de anul ăsta s-au încheiat cu mine ajungând acasă la 3 dimineața, iar a doua zi eram deja la birou.

Primul lucru, după ce te întorci la job

În drum spre birou trec prin toaaaate mailurile, să fiu cât de cât pregătită. Când ajung la birou îmi fac o cafeluță, stau cu coleguții la povești oleacă și abia după mă pun la laptop.