De cele mai multe ori, când vorbim despre accesibilitate, ne gândim doar la aspectele financiare. Dacă un produs, un serviciu, un loc este accesibil oricărui om. În aparență, pare că tindem spre incluziune, dar nu și pentru persoanele cu dizabilități. Pentru ele, accesibilitatea este un drept care nu ține cont de posibilitățile financiare, ci de cât de implicați sunt statul și societatea.
Cristina Căluianu este Coordonator Programe în cadrul CED România (Centrul de Excelență prin Diversitate) și unul dintre oamenii care vor să ofere persoanelor cu dizabilități accesul la o viață completă, fără discriminare și fără bariere. Însă normele pe care le impune cadrul legal, fie ele și respectate, nu sunt suficiente pentru a atinge un nivel firesc de incluziune. Poate că, în ceea ce privește educația, formarea profesională și ofertele de pe piața muncii, România pare să miște lucrurile într-o direcție bună; dar de viața socială și accesul la cultură nu prea ne-am ocupat.
De 12 ani, CED România își concentrează demersurile în direcția accesibilizării culturii pentru persoanele cu dizabilități, iar unul dintre proiectele care pune schimbarea în mișcare este Feel Brâncuși - o expoziție națională, găzduită în patru muzee din țară (Muzeul Național de Artă al României, Muzeul de Artă Craiova, Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși” Târgu Jiu și Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”), care reproduce, într-un cadru multisenzorial, 25 dintre lucrările marelui sculptor. De ce e nevoie de un proiect ca Feel Brâncuși? Pentru că frumusețea culturii stă în felul în care fiecare dintre noi o interpretează. Prin propriile filtre; cu ochii, cu urechile, dar și cu mâinile.
