[Nextpat] Ana Maria Melnicky Călin: Mă simt responsabilă și vreau în mod conștient ca, de câte ori se ivește ocazia, să creez o imagine pozitivă României în străinătate

S-a dus vorba prin lume că românii sunt în infinite feluri; unele care ne cinstesc calitățile, altele care ne pun pe rug defectele și nasc preconcepții greu de smuls din rădăcini. Dar fiecare om e dator lumii cu respect, empatie, profesionalism și, să nu uităm niciodată, bunătate, indiferent în ce colț al lumii se află. Ana Maria Melnicky Călin, Manager Comunicare, nu mai stă de ceva ani în România, iar viața din Cehia se conturează într-un fel care a convins-o că acolo e mai bine. Dar asta n-o face să se dezică de rădăcinile ei, ci să găsească moduri prin care să poată fuziona principiile de aici cu cele de acasă.

Trecând de la munca într-un colectiv preponderent uniform la cea într-o organizație multiculturală, Ana Maria a înțeles ce înseamnă să ai două perspective asupra aceluiași lucru, adaptate, în funcție de țară. De pildă, așa cum în România sunt apreciate atitudinea extrovertită și lejeritatea de a lega prietenii la locul de muncă, în Cehia, ele sunt considerate ca fiind trăsături ale unei persoane în care nu poți avea încredere. Astfel, este preferată distanța guvernată strict de respect și onestitate. Altfel, e împăcată cu gândul că nu va primi vreodată o invitație la nuntă din partea vreunui coleg, iar ordinea și valoarea pe care o pun cehii pe conceptul de "acum" (care la ei înseamnă "imediat", nu "în viitorul apropiat" ca la noi) au făcut-o să se regăsească, atât social, cât și profesional. Despre cum navighează Ana Maria viața de expat, cu reguli sociale noi și orânduieli organizaționale multiculturale, în rândurile de mai jos:

De ce ai plecat din țară și ce s-a schimbat de atunci

Decizia de a pleca din România a fost legată de familie și originea soțului, care este ceh, deci a fost un pas firesc, însă mi-am dorit și eu să plec. Începutul într-o altă țară a fost dificil, mai ales că în aceeași perioadă am devenit părinți. Am reluat activitatea profesională când cel mic avea 2 ani, într-un ONG care asigura și creșă pentru angajați, o primă mare diferență față de România.

Ce parte din identitatea ta profesională ai păstrat

Pot spune că identitatea mea profesională nu s-a schimbat. Principiile prețuite la mine în familie au fost mereu seriozitatea și satisfacția muncii bine făcute, în mod onest. Sunt aspecte care m-au ajutat mult să mă adaptez și să arăt ceea ce pot din punct de vedere profesional. De asemenea, faptul că vorbesc mai multe limbi de circulație internațională mi-a facilitat evoluția profesională, într-o țară în care, paradoxal, o engleză de bază este deja un mare câștig.

Ceea ce cultural m-a ajutat, româncă fiind, a fost curiozitatea noastră către străini, ușurința conversațională și relaționarea extrovertită.

Ce implică o carieră bună

O carieră bună este una în care pot să cresc profesional în direcția pe care mi-o doresc eu, luând în considerare holistic ceea ce este important pentru mine: dezvoltare profesională, dar și relații personale, familie, hobby-uri. În general, în Cehia se pune mare accent pe familie, concediul de creștere poate dura și 4 ani, bonele nu prea există și nu se lucrează peste program în mod normal. Există numeroase inițiative de sprijinire a femeilor și mamelor: programe de mentoring, conferințe, evenimente. Aceasta facilitează crearea unei rețele de susținere autentice.

Definiția mea s-a schimbat, inițial credeam că nu pot ajunge acolo unde îmi doresc decât prin sacrificii personale, ceea ce ar fi implicat puțin timp dedicat familiei, mai ales în condițiile în care nu aveam rude care să ne poată ajuta zi de zi. Din fericire, sistemul educațional de stat funcționează bine, chiar dacă Cehia face și ea parte din fostul bloc comunist. Toate grădinițele și școlile au opțiunea programului prelungit, ceea ce ajută enorm.

Ce skilluri personale a trebuit să regândești

A trebuit să devin mai flexibilă, mai deschisă către alte moduri de a vedea lucrurile, mai tolerantă. Adaptarea rapidă și capacitatea de a învăța lucruri noi sunt necesare aici, întrucât evoluția tehnologică are un ritm mai mult decât alert: în Cehia, gradul de adopție AI este de 17,6%, iar digitalizarea este de aproximativ 75%, față de România, cu 5,2% și respectiv 27%. A trebuit, de asemenea, să devin mai empatică și mai atentă la reacțiile celorlalți, având în vedere că anumite aspecte culturale nu sunt similare.

Tot legat de gradul de adopție AI din Cehia și nivelul de digitalizare, din propria experiență, funcția de comunicare în companii evoluează rapid, cu tendința de a incorpora tot mai multe activități: PR/comunicare internă/employer branding/comunicare de criză, programe de wellbeing pentru angajați/change management și transformare organizațională. Angajatorul pune la dispoziție o paletă largă de tehnologii din domeniul AI, însă cu așteptarea ca această investiție să se traducă în eficientizarea resurselor, cu rezultate pe măsură.

Cum s-a schimbat perspectiva asupra performanței

Trebuie să amintesc din nou contextul cultural cehesc, care este orientat spre filosofia germană de muncă, unde faptele vorbesc și nu promisiunile sau vorbele mari. Performanța înseamnă rezultate clare, să faci ceea ce spui că vei face, cu respect față de colegi din toată structura organizațională, de la CEO până la recepționistă. Performanța înseamnă că ai fost eficient, ai obținut maximum de rezultate cu minimum de resurse și poți demonstra asta cu cifre.

Tranziția de la munca într-un colectiv român la unul multicultural

Cehia este o societate mai egalitară, unde statusul este rar afișat în mod ostentativ, ca în România. Geografic, țara este situată în centrul Europei, ceea ce a facilitat crearea a numeroase hub-uri internaționale aici. Diferențele sunt majore, aici nu există presiunea pe aspectul fizic sau alte elemente ale statusului personal. Cehii, și prin extensie mulți străini care aleg să rămână aici, sunt deseori pasionați de sport. Mai degrabă vei auzi la birou discuții referitoare la performanțele unui model de bicicletă decât ale unui motor de mașină.

Este o cultură spartană și foarte practică, vestimentația este în genere sport, chiar și la birou. Se vorbește mai puțin și mai încet, distanțele interpersonale sunt mari, ceea ce la început mi-a pus probleme și a presupus un efort de adaptare. Pe de altă parte, personal, nu simt presiunea de a arăta perfect în fiecare zi, întrucât știu că ceea ce spun la o întâlnire este mai important decât dacă am sacoul asortat cu pantofii. Astfel mă pot concentra mai mult pe ceea ce contează cu adevărat.

Nu există serbări fastuoase la birou cu ocazia zilelor de naștere sau onomastice, în consecință, nici cadouri extravagante. Viața profesională nu se amestecă cu cea personală, așa că nu voi primi niciodată invitații la nunți de la colegi. Rudele nu sunt angajate decât dacă într-adevăr se potrivesc profilului respectiv și au competențele necesare.

Ce înseamnă să comunici bine unor oameni din culturi diferite

Să comunici bine la nivel organizațional înseamnă să urmezi principii clare, de la care nu mă abat niciodată: simplu, clar, la obiect, cu o frecvență adecvată și pe canalele agreate. Comunicarea internă organizațională nu trebuie să urmărească angajatul în afara orelor de program sau să îl deranjeze cu zeci de notificări pe telefon. Aș aplica aceleași principii, indiferent de țara unde lucrez.

Aici feedback-ul este considerat extrem de important pentru ca angajatul să evolueze profesional și să devină atât mai performant, cât și un lider mai bun pentru echipa sa. Nu este loc de orgolii personale și izbucniri emoționale, situații pe care le-am întâlnit în repetate rânduri în contextul românesc.

România vs. Cehia: ce tip de comunicare este apreciat într-o piață și interpretat greșit în cealaltă?

În Cehia nu se folosesc multe politețuri, trebuie să fii respectuos, dar direct și concis. Altfel ești catalogat ca nefiind de încredere. Adverbul „acum” are o semnificație cu totul diferită. În timp ce în România înseamnă „în viitorul foarte apropiat, nu neapărat imediat”, în Cehia semnifică literalmente „imediat”. M-am trezit odată în situația amuzantă, în care un coleg aștepta lângă mine să îi trimit o informație, iar eu nu știam care este motivul. Evident, aștepta să primească pe loc ceea ce am promis.

În ciuda faptului că limba cehă este deosebit de dificilă pentru un nevorbitor de limbi slave, există așteptarea ca, odată stabilit în Cehia, să vorbești destul de rapid limba. Recunosc că a fost o provocare personală să o învăț, dar ulterior m-a ajutat mult să comunic, să îmi creez relații și să mă integrez în cultura locală. Cehii nu devin prieteni cu una, cu două, însă odată relațiile sudate, te poți baza pe ele o viață.

Principiile unei culturi organizaționale sănătoase

Cultura este creată prin exemplul liderilor, iar aceștia ideal ar trebui „să facă ce spun și să spună ce fac”. Putem să desenăm pe hârtie o cultură cu valori minunate, logo-uri și culori atractive, dar dacă liderii practică altceva sau nu comunică adecvat, nu se poate clădi o cultură organizațională sănătoasă.

Secretomania, opacitatea în decizii ajung la angajați cu viteza luminii, nu poți păcăli pe nimeni. Ele se propagă mai apoi ca fiind cultura „de facto”, în cascadă, către manageri și apoi către echipele lor. Comunicatorul trebuie să fie vocea care încearcă să dirijeze cursul când există abateri. Însă pentru ca aceasta să se întâmple trebuie să aibă, nu doar acces la echipa de conducere, ci și credibilitatea necesară pentru a fi ascultat.

Între a construi un limbaj comun și a lăsa loc sentimentului de apartenență

Este mai dificil din punctul meu de vedere să creezi un sentiment comun de apartenență. Limbajul este creat artificial, este o convenție: de exemplu știm cu toții care sunt valorile companiei, sloganurile, un vocabular anume sau stil de comunicare. Pe când sentimentul de apartenență este mai subtil. Putem să creăm activități pentru a-l încuraja în mod natural, dar nu putem garanta că va crește. Pe de altă parte, este ușor de cuantificat dacă o companie are o cultură organizațională sănătoasă: multe companii folosesc pulse surveys pentru a analiza ce simt angajații, diverse aplicații ce analizează randomizat și anonimizat discuțiile din programele de chat ale companiei, de asemenea ritmul în care angajații pleacă, attrition rate, ne oferă date în acest sens.

Ce n-ar trebui uniformizat într-o echipă multiculturală

În spațiul cultural al companiei se pot face o mulțime de lucruri. Există programe de susținere, „diversity and inclusion support groups” pentru diverse minorități, atât de gen cât și etnice. De asemenea, zile multiculturale, grupuri de discuții online și multe altele. Putem uniformiza limbajul, așa cum spuneam mai sus, este chiar de dorit, pentru a nu se crea confuzii și neînțelegeri. Însă originea persoanei rămâne specifică, un aspect ce trebuie respectat și valorizat. Este statistic dovedit că echipele diverse sunt cele mai de succes întrucât văd situațiile din puncte diferite de vedere și oferă soluții inovatoare.

Ce parte din tine s-a schimbat cel mai mult de când ai plecat

Mă gândesc mai mult la viitor și la generațiile care vin după noi și ce le lăsăm moștenire: ce fel de mediu, ce fel de peisaj politic. Prețuiesc mai mult identitatea națională întrucât îmi lărgește înțelegerea culturală a sudului Europei și Balcanilor. Prețuiesc limba română mai mult: chiar dacă suntem o familie multiculturală, vorbesc exclusiv în limba română cu copiii mei, ne uităm la filme subtitrate în română. Țin ca ei să nu uite că sunt pe jumătate români și, în fiecare vară, petrec o lună la bunicii de la Constanța.

Mă simt responsabilă și vreau în mod conștient ca, de câte ori se ivește ocazia, să creez o imagine pozitivă României în străinătate. Nu sunt singură, am cunoscut mulți români din diaspora cu aceeași perspectivă, când de-a lungul anilor situația politică din țară ne-a adus împreună în repetate rânduri.

Relația PR-ului cu presa

Referitor la mediul cehesc de presă, aș spune că, față de România, există o relație mai echilibrată între jurnalist și PR-ist, fie el din agenție sau din corporație. De exemplu, un interviu în exclusivitate cu o sursă de știri de calibru se obține relativ ușor. Important este dacă interviul oferă informații de valoare pentru cititor și nu are legătură cu cine plătește mai mult sau mai puțin pentru ad-uri sau bannere.

De asemenea, este interesant de menționat că în Cehia există încă multă presă scrisă, atât cotidiene, cât și reviste din diverse domenii. Dacă am însuma doar tirajul de cotidiene în Cehia, cifra este 272.000 exemplare, la o populație de 11 milioane, pe când în România avem un tiraj total de 67.000 exemplare la o populație de 19 milioane.

De ce ți-e cel mai dor din anii de lucru în România

Am o oarecare nostalgie a începuturilor, îmi amintesc cu plăcere de câteva campanii de PR adaptate local. Vizualurile venite „de afară” erau atunci mult mai evoluate. Însă ulterior, creativitatea românească a prins rapid din urmă Occidentul.

Te gândești la un moment în care te-ai întoarce?

Viața mea este în Cehia, am decis în mod conștient să plec din țară și să mă integrez în altă cultură. Acestea fiind spuse, sunt și voi fi mereu mândră că sunt româncă. Revin anual cu plăcere în țară, însă nu m-aș întoarce definitiv. Pe termen lung, mentalitatea riguroasă și societatea progresistă se potrivesc mai bine cu modul meu de gândire și ceea ce îmi doresc pentru familia mea.