Europa privește spre giganții tech americani și, mai nou, spre inovația agresivă a Chinei, cu frustrare și un oarecare complex de inferioritate, dar rezolvarea nu stă în și mai multă reglementare spun Cristina Caffarra (co-fondatoare Euro Stack Initiative) și Raphaël Ouzan (COO Proton), într-un episod al podcastului "The Dip", realizat de DW News. Lipsa cronică de curaj financiar a Europei și fixația pe legislație nu ajută, cred cei doi intervievați. E nevoie ca ecosistemul european să-și construiască propriul „tech stack”.
Iluzia reglementării
Europa a petrecut ultimele două decenii încercând să educe marile companii americane. A vrut să le învețe bunele maniere prin amenzi. Cristina Caffarra argumentează că problema structurală este la nivel de infrastructură, acolo unde Europa este doar un chiriaș.
"Problema dependenței nu ține de aplicații și servicii. Problema ține de 'stack', de infrastructura pe care rulează aceste servicii. Concentrarea pe aplicații a fost greșeala pe care Europa a făcut-o în ultima generație, unde Comisia Europeană a încercat să reglementeze aceste companii pentru comportament nepotrivit...
Natura puterii care s-a exercitat asupra noastră a fost infrastructura: hardware, software, conectivitate, controale – o dimensiune pe care în final nu o deținem, nu o controlăm și de care depinde întreaga noastră viață", spune Caffarra.
Bruxelles-ul nu te va salva
Există o tendință generalizată pe continent de a aștepta soluții magice de la autorități. Mitul Comisiei Europene ca salvator providențial este complet fals, susțin intervievații. Antreprenorii trebuie să construiască soluții, nu birocrații, pentru că politicile nu țin loc de produs.
"Ca europeni, avem tendința de a fi total infantilizați în această poziție în care ne uităm la mămica, Comisia Europeană, și spunem 'Cineva trebuie să facă ceva'. Ei bine, o veste bombă: Comisia Europeană nu va face nimic util pentru nimeni. Au reglementat timp de 20 de ani și am văzut rezultatele... Este o instituție de birocrați și avocați. Nici măcar nu au condus vreodată o tonetă de limonadă, ce anume credeți că vor construi ei?", spune Cristina Caffarra.
Dependența și suveranitatea digitală
Raphaël Ouzan vorbește despre lipsa de opțiuni. Peste 74% dintre companiile listate public din Europa depind de furnizori de mail din SUA. Această lipsă de alternative expune afacerile la decizii politice externe sau schimbări de preț.
"Suveranitatea digitală înseamnă, practic, să ai posibilitatea de a alege alternative și de a putea investi în acele alternative ca jucător privat... obținând o rentabilitate pe termen scurt prin reducerea riscului unui 'kill switch' (care e un risc real ce planează asupra multor companii din Europa) și făcând o investiție pe termen lung în ecosistemul european", spune Ouzan.
În mediul B2B există o inerție comodă. Jucătorii mari din SUA oferă sisteme „la pachet”. Este mult mai ușor pentru departamentele IT să cumpere întreg stack-ul de la o singură companie, chiar dacă asta înseamnă că devin total blocați.
Banii există, lipsește curajul
Europa vrea să inoveze, dar eșuează când trebuie să-și finanțeze ideile pentru a le transforma în produse la scară globală. Cauza este aversiunea europeană față de risc.
"Tindem să spunem: 'Oh, din cauza acestor mari companii tech, startup-urile noastre nu cresc'. Uitați de asta. Nu din cauza Amazon sau Microsoft nu cresc, ci pentru că noi nu le finanțăm. Și unde sunt banii? În Europa economisim 1,4 trilioane de euro pe an... Fondurile de pensii și companiile de asigurări stau pe 14 trilioane de euro active sub administrare. Ce fac cu ei? Finanțează tech-ul european? Nu. Îi trimit către aziluri de bătrâni și obligațiuni, pentru că e 'prea riscant', în timp ce trimit 300 de miliarde către tehnologia din SUA. Deci suntem noi, nu americanii ne fac ceva", spune Cristina Caffarra.
Iar acolo unde, totuși, Europa finanțează intern, capitalul se duce în inovații industriale confortabile, nu pe piețele disruptive.
"Am pierdut apetitul pentru risc. Dacă investim, într-adevăr, ca și continent, doar în aziluri de bătrâni și lucruri cu risc scăzut, nu investim în viitor... R&D-ul privat în ultimii 10-20 de ani s-a investit în ceea ce numește 'mid tech' – adică industria auto, iar asta ne-a făcut să pierdem investițiile care s-ar fi putut face în tech și care ne-ar fi dat un avantaj astăzi", arată Caffarra.
Europa este o superputere economică ținută în frâu de propriul ei refuz de a-și asuma riscuri majore, cred cei doi intervievați. E nevoie ca banii să fie investiți în infrastructură și inovație curajoasă.
