Ne revoltăm repede, ne aprindem de la orice, dar fără efecte politice, spune istoricul Anton Jäger, invitat în podcastul The Ezra Klein Show. Discuția pornește de la cartea lui Jäger, Hyperpolitics: Extreme Politicization without Consequences, și analizează contradicția vremurilor noastre: oamenii se ceartă pe subiecte politice, dar au renunțat aproape de tot la partide și organizațiile politice.
Indignarea de scurtă durată
Societatea occidentală a intrat într-o zonă nouă din punct de vedere istoric, crede Anton Jäger. În secolul XX, cei care făceau politică erau înscriși într-un partid sau într-o organizație politică, dar între anii ’90 și 2000, se observă începutul unui fel de nepăsare civică. În prezent, avem o situație ciudată: oamenii ies masiv în stradă, comentează și votează la fel de aprins, însă partidele și sindicatele nu mai au membri activi. Fără aceste organizații care să ducă munca mai departe zi de zi, protestele se sting repede și legile rămân neschimbate.
"Hiperpolitica este un concept care descrie o schimbare în cultura politică din Occident, în care asistăm la o creștere a activității politice pe o varietate de indicatori — fie că este vorba despre vot, proteste, dar și violență politică —, însă această creștere nu este însoțită de o întărire instituțională. Dacă vă uitați la indicatorii de afiliere sindicală, apartenență la partide sau la alte organizații ale societății civile, aceștia au stagnat sau au continuat să scadă", spune Jäger.
O explicație este și felul în care internetul dictează atenția. Ezra Klein consideră că hiperpolitica este în primul rând rodul algoritmilor de pe rețele. Jäger e de acord că mediul online funcționează ca o lupă ce accelerează scandalul, dar atrage atenția că problemele (inegalitatea, costul vieții, migrația) sunt cât se poate de reale. Lipsa unor organizații stabile face însă ca atenția publică să sară haotic de la o criză la alta: o cauză este extrem de discutată timp de trei săptămâni, după care este complet uitată, fără să lase nimic în urmă.
"Volatilitatea sau frenezia pe care o semnalați este o trăsătură chintesențială a fenomenului pe care îl descriu, pentru că ce anume fac instituțiile cu activitatea politică? Ele o stabilizează și îi oferă longevitate de-a lungul unei perioade mai mari de timp. Dacă nu ai aceste instituții de care să ancorezi acțiunea politică, asta înseamnă că abordarea pe termen scurt devine modul de facto al unei mari părți din acțiunea politică", spune Jäger.
Cetățenii se simt neputincioși, liderii par debusolați
În trecut, când oamenii făceau parte din mișcări organizate mari, aveau o forță reală de a cere drepturi salariale și protecție socială de la politicieni sau patronate. Astăzi, chiar dacă fiecare om își poate striga supărarea printr-o simplă postare online, această acțiune este individuală și produce rar rezultate, ceea ce creează o stare acută de lehamite și frustrare. În același timp, dezbinarea a cuprins și elitele: politicienii și marii afaceriști se ceartă public, incapabili să mai colaboreze pentru proiecte serioase sau să construiască viziuni pe termen lung.
"Partidele sunt și garanți ai puterii colective; sunt instrumente pentru acțiune colectivă. Iar pe măsură ce au intrat în declin, a existat de asemenea o dificultate crescândă de a traduce preferințele individuale în acțiune colectivă, în special în Occident", spune Anton Jäger.
Fără partide solide în spate, puterea s-a restrâns în jurul unor personalități care conduc pe baza impulsurilor de moment. Jäger și Klein arată cum deciziile se iau adesea doar pentru a ocupa spațiul mediatic timp de 24 de ore, nu din convingeri ideologice clare.
Faptul că oamenii au redevenit interesați de politică și simt că deciziile publice le afectează traiul de zi cu zi este un semn de însănătoșire democratică. Totuși, atâta timp cât această energie civică se consumă doar în indignare pe internet și proteste trecătoare, societatea riscă să rămână blocată: un spațiu public în care toată lumea strigă, dar nimeni nu mai are răbdarea și structura necesare pentru a construi soluții practice pe termen lung.
